Denis Diderot - Nepotul lui Rameau

Figură complexă a iluminismului francez, Denis Diderot s-a născut pe 5 octombrie 1713 în Langre, Franța. După ce a studiat câțiva ani filosofia și a fost cler al bisericii, a venit și vremea tradiției de familie, anume dreptul. Nu îi era pe plac, așa că a hotărât să devină scriitor cu toate că tatăl său i-a promis că îl va dezmoșteni dacă va face această schimbare. A publicat Enciclopedia, prima din lume ce explica arta fizicii, împreună cu Jean le Rond d`Alembert în 1751 și apoi a început să publice pe cont propriu. Operele sale au fost considerate prototipuri ale dramei burgheze pentru descrierile și satirele aduse înaltei societăți în romane precum ”Tatăl de familie” sau ”Călugărița”. Chiar și corespondența sa a rămas un punct de sprijin pentru istoria secolului al XVIII-lea când informațiile nu erau prea clare în societatea de nivel mediu.

Autorul a avut o sănătate problematică toată viața așa că pe 31 iulie 1784 moare din cauza trombozei pulmonare.

Satira filosofică ”Nepotul lui Rameau” a fost publicată pentru prima dată în 1905 de către editura Plon în limba franceză. În limba română te poți bucura de următoarele ediții pe care le găsești și pe site-ul nostru: Minerva 1972; Univers, 1985; Editura: pentru Literatura Universala, 1985 și Rao din 2005.

Cartea începe cu prezentarea rutinei zilnice a autorului care este și personaj principal. Acesta se plimbă prin Paris dimineața și poartă dialoguri cu el însuși pentru a-și putea răspunde la întrebările de ieri. Apoi se oprește la Café de la Régence pentru a urmări pe marii jucători de șah ai vremii cum ar fi François-André Danican Philidor și François Antoine de Legall de Kermeur. Într-o zi însă se întâlnește acolo cu cel mai irascibil și neplăcut om în viață: nepotul lui Rameau. Acesta este descris ca un tânăr vioi care trece de la ipocrizie la pretenție într-o clipă și se comportă diferit în fiecare zi. Astăzi este îmbrăcat ca un om al străzii, mâine cu cele mai de lux haine, cu alte cuvinte, ar putea fi bipolar. Nepotul susține că a fost dat afară din propria casă pentru că familia îl considera un spirit prea liber. El consideră că sinceritatea artistică nu ar trebui privită cu ochi răi, ba dimpotrivă, să fie apreciată pentru că majoritatea oamenilor mint în zilele noastre. Dialogul dintre cei doi evoluează rapid către scandal dar încearcă să se calmeze unul pe celălalt cu replici precum ”Taci” sau ”Lasă insultele”. Ajung să aibă discuții de geniu pe teme sociale iar una dintre replicile ce frapează este „Nu există un rol mai bun de jucat în compania oamenilor mari decât nebunul” care a fost adesea comentată chiar și în marile cărți de filosofie. Totuși soarta este privită ca fiind la fel pentru toți, bogați sau săraci, oamenii urmăresc același țel și ajung în același pământ. Spre final ambii ajung la un consens fiind de acord că nepotul lui Rameau este un laș lacom, afirmându-se totuși de la început că are cele mai rele calități și cele mai periculoase vicii.