Despre Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu era fiul aromânului Ienache Cosmad, arendaş şi subprefect, care se stabilise şi se căsătorise în Bolitinul din Vale, sat din apropierea Bucureştiului. Dimitrie, născut pe 2 aprilie 1819 sau 1824, era al doilea copil al acestuia şi al Anicăi Bolintineanu. Părinţii mor în 1831, iar tânărul ajunge în grija unei mătuşi din Bucureşti. Face şcoala de la Colţea, apoi liceul la Sfântul Sava, urmând să intre imediat după aceea în rândul funcţionarilor din aparatul de stat: copist din 1841, secretar la ministerul de externe în 1843, pitar în 1844, intră în societatea secretă Frăţia înfiinţată de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Christian Tell, în Asociaţia literară şi în masonerie. Prima sa apariţie pe plan literar şi publicistic o are în revista Curierul de ambe sexe, în 1842, cu poezia O fată tânără pe patul morţii. Este trimis la Paris cu o bursă între anii 1846 si 1848, unde urmează cursurile de la College de France şi este activ în cadrul Societății Studenţilor Români.
La începutul Revoluţiei de la 1848 decide, împreună cu alţi studenţi români, să revină pe teritoriul românesc, având misiunea de a stabili legături cu revoluţionarii din Bucovina. Îi este, însă, interzis accesul în Moldova. Creează ziarul Poporul suveran, după modelul publicaţiei franceze omonime, pe care o tipăreşte timp de două luni. Nereuşind revoluţia paşoptistă, pleacă în Transilvania. Grigore Ghica îi oferă un post la catedra de literatura română în Iaşi, însă nu are dreptul de acces în Moldova din partea turcilor, plecând, aşadar, înapoi la Paris pentru a-şi continua studiile, publicând în capitala franceză Albumul pelerinilor români. Dimitrie Bolintineanu călătoreşte mult, în Palestina, Egipt, Europa, Asia Mică, îi vizitează pe români machedoneni - unde va şi insista pentru înfiinţarea şcolilor româneşti, din aceste peregrinări publicând Călătorii în Palestina şi Egipt, apărută în 1856, Călătorii de Dunăre şi în Bulgaria, apărută în 1858, Călătorii la românii din Macedonia şi Muntele Athos sau Santa Agora, ieşită în 1863, sau Repatriat, tipărită în 1857.
Publică ziarul Dâmboviţa, ziar unionist, şi este ministru şi consilier al lui Cuza. Colaborează, în 1870, la Românul lui C. A. Rosetti, publicând, până în 1871, şi biografii istorice, culegeri de satire şi volume de poezii. Din 1871 se îmbolnăveşte, iar starea sa materială devine precară. Nu primeşte ajutor din partea statului, însă este organizată de către George Sion o loterie cu obiectele personale ale lui Dimitrie Bolintineanu, un spectacol la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ajunge bolnav şi sărac la spitalul Sfântul Pantelimon, unde va muri pe 20 august 1872. Este îngropat în satul natal.