In anul 1777 s-a nascut cel care avea sa joace un rol semnificativ in istoria culturala si administrativa a Tarii Romanesti. Viitorul logofat A venit pe lume intr-o familie influenta, cu traditii adanci in domeniul administrativ si cultural. A fost cel mai mic din cei patru copii ai familiei, alaturi de alti doi fii, Nicolae si Gheorghe (cunoscut ca Iordache), si o fiica, Ana. Inca din tinerete, Dinicu Golescu a fost indrumat spre educatie superioara. A urmat cursurile Academiei Domnesti din Bucuresti, unde a beneficiat de invatatura unor personalitati marcante ale vremii. Aceasta pregatire academica i-a deschis usile catre o cariera in administratie si cultura.

Dupa finalizarea studiilor, a ocupat mai multe functii importante in structurile administrative ale Munteniei. De la inceputurile sale ca ispravnic, el a urcat treptele ierarhice pentru a deveni hatman si, in cele din urma, mare logofat. Aceste pozitii i-au oferit oportunitatea de a influenta politicile si dezvoltarea regiunii in care traia. In 1804, Dinicu Golescu s-a casatorit cu Zoe Farfara, un act care a consolidat si mai mult legaturile sale in cercurile inalte ale societatii. Impreuna, cei doi au avut cinci copii: Ana, Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru. Aceasta perioada a fost marcata nu doar de realizari personale, ci si de angajamente in domeniul educatiei si culturii.

Un aspect remarcabil al vietii sale a fost implicarea sa in miscarile de reforma. In 1821 a sustinut miscarea condusa de Tudor Vladimirescu, un act de curaj si angajament fata de cauza schimbarii. Dupa ce miscarea a fost reprimata, Golescu s-a refugiat la Brasov, unde a initiat proiecte culturale si politice importante. In 1824, Dinicu Golescu a intreprins o calatorie extinsa prin Europa, vizitand locuri precum Transilvania, Banatul, Ungaria, Austria, nordul Italiei, Germania si Elvetia. Aceasta calatorie nu a fost doar o expeditie personala, ci si o oportunitate de a studia si analiza diferite aspecte ale societatii si educatiei din Europa. Observatiile sale, desi nu sunt adesea mentionate in sursele comune, reflecta un interes profund pentru modernizarea si reforma in Tara Romaneasca.

Inspirat de experientele sale din Europa, in 1826 a fondat o scoala-internat la Golesti, care oferea educatie gratuita pentru baieti din diverse medii sociale. Acesta a fost un act remarcabil de filantropie si angajament pentru educatia tineretului romanesc, reflectand viziunea sa asupra unei societati mai echitabile si educate. Golescu a fost, de asemenea, implicat in activitati literare. In 1827 a contribuit la fondarea unei reviste in limba romana in strainatate si a fost un sustinator activ al initiativelor culturale. De asemenea, a scris un jurnal de calatorie intitulat Insemnare a calatoriei mele facuta in anul 1824, 1825 si 1826. Constantin Radovici din Golesti, care reprezenta prima lucrare de acest tip in literatura romana.

Printre alte proiecte ale sale era si intemeierea unei scoli de fete in Bucuresti, scoli primare in alte localitati din tara, un teatru national, sau sa initieze luarea de masuri pentru imbunatatirea situatiei taranimii. Insa, in urma unei epidemii de holera, Dinicu Golescu si-a gasit sfarsitul la 5 octombrie 1830, la Bucuresti, la varsta de 53 de ani, inainte de a-si vedea toate acele proiecte realizate. Desi nu si-a vazut toate proiectele realizate, a lasat in urma un exemplu de patriotism si reformism, care a inspirat generatiile urmatoare, inclusiv pe cei patru fii ai sai, Radu, Stefan, Nicolae si Alexandru, care au devenit protagonisti ai Revolutiei de la 1848.

Opera: Elementuri de filozofie morala (1827); Adunare de pilde bisericesti si filozoficesti, Buda (1826); Insemnare a calatoriei mele, Constantin Radovici din Golesti (1924-1826).