Dinicu Golescu este un personaj cunoscut în România, dar și dincolo de granițele sale. Cărturar, istoric și politolog, devine cunoscut pentru fel și fel de scrieri și pentru părerile sale despre cultură, politică și societate. Adesea, intră în atenția publicului cu pledoarii împotriva puterii centrale, împotriva guvernatorilor și domnilor Țării Românești. Are o personalitate puternică și nu îi va aduce întotdeauna beneficii, iar numele său va fi atras în polemici.
Este logofăt al Munteniei o vreme și are ocazia să cunoască familii nobiliare și extrem de cunoscute din partea locului. Este plin de patos în scrierile sale, curajos și inventiv, iar pentru vremurile la care scrie, este original și inteligent. Cartea de față este un soi de jurnal de călătorie, plin de fel și fel de trimiteri și însemnări ale veacului său. Petrece o vreme în alte state, de unde culege surse de inspirație diverse și duce mai departe, prin operele sale, poveștile celor de-ai locului.
Golescu este un ins interesant, este atras de istorie, de cultură și chiar de limbi străine vechi – fapt chiar neobișnuit pentru acele vremuri. La o analiză mai apropiată, observăm că autorul face fel și fel de treceri în revistă, ale oamenilor pe care îi cunoaște, ale culturilor pe care le descoperă, ale vieții simple, ori ale curților boierești pe la care are ocazia să poposească cu zilele. Îl impresionează Roma și Stambulul, iar de aici va culege cele mai de preț învățăminte. Cele două patrii pline de cultură, se vor regăsi adesea în scrierile sale, iar istoria lor va fi dată mai departe, reinventată, repovestită. Suntem privilegiați să aflăm lucruri noi, să pornim într-o călătorie diversă, plină de candoare, emoție și să pășim pe urmele atâtor oameni învățați. Ei bine, Golescu știe cum să ne trezească cele mai nostalgice amintiri, cum să ne facă să nu ne pierdem interesul și cum să ne păstreze drept cititori fideli. Vremurile sale sunt portretizate într-o manieră plină de nuanțe contrastante, iar publicul va simți asta. Fie că vorbește despre istoria unui ținut, fie că vorbește despre politică, societate sau pur și simplu despre sine, Golescu știe să ne păstreze în poveste și să ne ofere o lecție de inspirație. Este extrem de talentat și chiar neconvențional pentru acele timpuri, iar viziunea sa va fi criticată de alți scriitori.
Va fi publicat în mai multe gazete și edituri ale veacului, iar astăzi numele îi va fi așezat în rândul celor mai căutați și mai apreciați autori pe care România i-a oferit posteriorității. Dramele sale personale vor lăsa urme adânci în inima și mintea poetului, dar va reuși mereu, prin scrisul curativ, să ne apropie, să ne determine să îl urmărim în pelerinajele sale literare. Are numeroase pasaje, în această scriere, dar și în altele în care face trimitere la divinitate și la relația acesteia cu oamenii, deși el însuși nu se declara a fi vreun credincios. Pe site-ul nostru, opera prezentă poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1999), Meridiane (2000), Eminescu (1997).