Dino Buzzati - Marele portret

Autor a romane precum "O dragoste" sau "Deșertul tătarilor", Dino Buzzati a fost un scriitor, jurnalist, pictor și regizor celebru al secolului trecut. S-a născut pe 16 octombrie 1906 în orașul Bellumo într-o familie înstărită atât pe plan financiar dar și intelectual. Tatăl său era jurist iar după moartea sa ce a avut loc destul de devreme, Dino a decis să se înscrie la facultatea de drept pentru a urma aceeași carieră. În ultimul an de studii primește oferta de a deveni stagiar la ziarul Corriere della sera unde va învăța foarte mult și va scrie o licență ce va avea titlul "Natura juridică a concordatului". O bună perioadă va fi un jurnalist complet, va scrie articole cu privire la politică dar și la pescuit sau artă și va deveni recunoscut în domeniu pentru cunoștințele vaste pe care le are. În materie de literatură a stat la fel de bine. Primul roman "Cântecul munților" l-a scris în 1920 și apoi a continuat să scrie sute de povestiri fascinante ce au apărut în diverse ziare și reviste. De asemenea a și pictat peste 300 de planșe ce au avut teme precum futurismul, sexualitatea, criminalitatea și puritatea. Autorul își va avea sfârșitul în decembrie 1966 din cauza cancerului pancreatic, aceeași boală ce i-a răpus și tatăl, și va lăsa în urmă o cultură vastă construită încă de la 14 ani.

Romanul "Marele portret" apare pentru prima dată în 1960 în limba italiană. În limba română apare nouă ani mai târziu la editura Tineretului, ediție ce va fi urmată de Polirom în 2003.

În 1972, profesorul universitar de electronică, Ermanno Ismeni este contactat de armată pentru a participa într-o misiune vitală pentru soarta omenirii. Acceptă propunerea mai mult pentru salariul imens ce îi este oferit și pleacă împreună cu soția sa, Elisa, în munții Val Texeruda, acolo unde avea să își desfășoare activitatea. Aici îi întâlnesc pe Olga, soția mult prea frumoasă a cercetătorului Strobeli, și pe profesorul Endriade, cel ce a proiectat totul și a cerut colaborarea cu Ermanno.  Acesta le arată tehnologia cu care vor lucra ce la prima vedere pare a fi o centrală uriașă însă de fapt era un super calculator ce putea cu ușurință sa imite creierul uman. Cei doi sunt intimidați de această aparatură, mai ales când li se spune că uneori vorbește și i se simte prezența ca și cum ar avea suflet. Endriade îi mărturisește Elisei povestea din spatele calculatorului și faptul că a încercat să îi ofere personalitate, mai ales de când l-a angajat pe soțul său. Problema este că prinde prea multă personalitate și se îndrăgostește de el, iar când o vede pe soția lui proaspăt ieșită din pârâul rece, întinde un braț spre ea pentru a o elimina. Se ferește și sfârșitul tragic cade pe umerii unui iepure nevinovat și totul devine de acum o poveste în genul lui Pinocchio. Calculatorul începuse să se plângă creatorului său că nu o să aibă niciodată carne și oase și că asta ar fi singura dorință pe care o are. Îi cere Elisei să îi fie captivă iar înainte ca aceasta să accepte, totul se întoarce pe dos.