Dino Buzzati - Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri

Dino Buzzati s-a născut pe 16 octombrie 1906 în comuna italiană San Pellegrino într-o familie din înalta societate. Tatăl era jurist iar mama provenea dintr-o familie nobilă așa că el nu avea cum să fie mai prejos. Încă de mic a manifestat un interes pentru artă, în special pictură și poezie iar la 14 ani a început să îl citească pe Dostoievski. Tot atunci, după moartea tatălui său, publică prima sa carte "Cântecul munților" ce va deveni o referință în următoarele scrieri. Va termina facultatea de drept, iar în timpul studiilor va deveni stagiar la un cotidian cunoscut milanez însă asta nu e tot. Pe lângă talentul de a scrie mii de articole și sute de povestiri, Buzzati a pictat peste 300 de tablouri ce se pot găsi în galeriile de artă din Milano și a regizat câteva filme.

Printre cele mai cunoscute opere se numără Deșertul tătarilor, Vestita invazie a urșilor în Sicilia și O dragoste.

Cartea "Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri" a apărut pentru prima dată în limba italiană în 1966. În limba română apare în numeroase ediții printre care Polirom în 2005 și 2013 sau Univers în 1970 și 2000.

O să vă povestesc prima dată care este treaba cu acest Colombre pentru că este una dintre cele mai importante povești. Stefano Roi îi cere tatălui său ce era marinar ca de ziua sa să îl ia cu el pe mare. Zis și făcut, amândoi ajung pe bord dar băiatul vede un monstru uriaș ce are ca victime numai marinari. Monstrul poate fi văzut doar de familia lui Roi și de victime așa că tatăl îngrijorat îl trimite pe băiat într-un oraș sigur să studieze pentru a nu mai vedea răul ce îl înconjoară. Stefano se obișnuiește acolo însă rămâne obsedat de Colombre așa că după moartea tatălui său decide să îi calce pe urme și să devină marinar. Pe oriunde naviga monstrul îl urmărea așa că decide să îl înfrunte odată pentru totdeauna însă lucrurile nu decurg așa cum ar fi sperat.

"Arma secretă" ne întoarce în timp pe vremea războiului rece când Rusia și America se băteau cu rachete. Acestea eliberau un gaz alb misterios ce s-a dovedit a fi dăunător asupra oamenilor, chiar și celor ascunși în buncăre. Americanii ajung să fie marxiști iar rușii democrați, vă dați seama ce fel avea să funcționeze o lume ca asta? Partea bună este că nu a durat mult iar războiul a continuat cu politicile prezente înainte.

"Turnul Eiffel" îl prezintă pe Andre, un muncitor harnic angajat de Gustave Eiffel pentru a ridica marele turn. Singura condiție de angajare a fost ca Andre să nu dezvăluie niciodată cuiva ceea ce se întâmplă la muncă pentru că Gustave avea de gând să își facă de cap cu proiectul. Când turnul ajunge la 300 de metrii, majoritatea muncitorilor sunt concediați iar cei ce rămân au să trăiască în turn pentru că dura prea mult urcarea și coborârea. Chiar și după moartea lui Eiffel, muncitorii au continuat să construiască însă guvernul a distrus tot ce era peste limita admisă.

Majoritatea povestirilor au apărut în revista Corrieri della serra în perioada anilor '60 și au avut un real succes. Sunt lecturi lejere perfecte pentru o seara de duminică așa că așteptăm și părerile voastre.