După cum ne-a obișnuit cu operele anterioare, Săraru devine un clasic al vremurilor, un critic aspru al regimurilor dictatoriale, un scriitor deosebit, un arhitect a comunismului. Cel care avea să fie supus cenzurii de nenumărate ori, care va străbate bună parte din continentul european în căutarea inspirației, dar care se va întoarce întotdeauna pe pământul natal, avea să devină unul dintre cei mai apreciați scriitori români ai literaturii universale. Participant activ în politica vremurilor, critic al lui Ceaușescu, director de teatru și publicist, Săraru se perindă pe ici, pe colo doar o reuși să își găsească calea.
„Calea” lui Săraru nu este una simplă, ba dimpotrivă. Romanul cu același nume va ajunge în topul celor mai vândute cărți ale vremii, deși va trezi controverse aprige. Romanul are parte din seria cu care scriitorul avea să își atragă faima și ura maselor. O incursiune fascinantă în paginile istoriei comuniste de la București, o călătorie în lumea politică coruptă a vremurilor și o oarecare speranță pentru mai bine. Observăm tonul grav al autorului și luăm parte la scene desprinse parcă dintr-o realitate alternativă, care a stat tot timpul ascunsă. Scriitorul ne vorbește despre regăsirea libertății poporului român, despre neputința țăranilor de a-și depăși condiția, despre legăturile României cu statele mai puternice ori despre lupta pentru putere pe care liderii o duc de ani de zile. După căderea regimului ceaușist, țara a rămas cumva prada străinilor, iar Săraru deplânge lipsa de organizare și buna funcționare a noii democrații.
Titlul operei este ales întocmai pentru a surprinde audiența, pentru a șoca și intriga masele. O clipă a fost de ajuns pentru a obține mult dorita libertate, însă consecințele au fost dezastruoase. Săraru face confesiuni în premieră, vorbește despre cum a afectat Revoluția din 1989 societatea și relațiile interumane. Mai târziu, autorul vorbește despre o așa numită revenire la normalitate, despre o ieșire din bezna, despre o posibilă cale către democrație.
Un interviu acordat de Dinu Săraru unei publicații din străinătate avea să aducă în fața publicului câteva aspecte interesante despre scriitor. Astfel vom observa că scriitorul își dorește schimbarea despre care scrie, ba chiar și o imaginează, însă este conștient că este nevoie de numai o clipă de curaj pentru a-si duce la bun sfârșit planul. Săraru optează pentru o antiteză interesantă și pune cumva în oglindă viața din comunism și viața de imediat după căderea acestui regim. Am putea sa îl acuzam pe scriitor de subiectivism, însă ideile sale vor împleti realitatea cu ficțiunea și vor fi un rod al experiențelor trăite și un miraj al imaginației sale.
Cartea lui Săraru va ajunge rapid in toate bibliotecile și librăriile din țară, iar astăzi se găsește în rafturile noastre în mai multe ediții după cum urmează: Adevărul Holding (2010), Eminescu (1977), Eminescu (1988).