Doris Lessing - Povestiri africane

Câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură în 2007, dar și a alte premii importante, Doris Lessing este o binecunoscută autoare de origine iraniană. Când era copil, familia s-au mutat la Rhodesia (acum Zimbabue) unde toți au crezut că duc o viață fără griji și sunt o familie aristocrată. Adevărul era fix opusul. Ferma de acolo de abia dacă aducea vreun venit iar banii erau destul de puțini. La vârsta de 15 ani, Doris a decis să devină asistentă iar la școală începuse să i se vorbească despre politică și sociologie, materii ce au inspirat-o să scrie scurte povestiri. În 1937 se mută la Salisbury pentru a deveni centralistă și în această perioadă îl va cunoaște și pe primul soț cu care va trăi 3 ani iar cei doi copii vor rămâne cu tatăl.

În 1950 va publica primul roman "Iarba cântă" care nu prea a atras atenția publicului. Când va publica "Carnetul auriu" în 1962, toată atenția internațională va fi asupra ei. Dinn 1982 va scrie câteva romane sub pseudonimul de "Jane Somers" pentru a arăta că nu contează conținutul, ci numele. Până la moartea sa din 2013 va scrie peste 50 de romane și pagini de jurnal, iar moștenitorii săi o vor venera cum se poate mai bine pentru a-i rămâne numele în memoria tuturor.

Colecția "Povestiri africane" a fost publicată în 1964 în limba engleză. În limba română apare prima ediție chiar în 1989, însă tirajul a fost destul de mic, iar următoarea ediție va fi publicată în 2008 de editura Polirom.

Sursa tuturor povestirilor se găsește chiar în experiențele sale de pe vremea când trăia în Rhodesia. A crescut pe lângă ferma părinților săi iar din această cauză era văzută că fiind baiețoasă și asta a împins-o spre a avea o viață solitară. În "Aromele Exilului" o familie de origine engleză începe să fie nostalgică. În ciuda faptului că erau destul de avuți, aceștia mai voiau să simtă o dată gustul de cireșe, varză de Bruxelles sau agrișe, ce le-a încantat tinerețile modeste. Povestea surprinde iubire dureroasă dintre narator și vechiul vecin, William McGregor, pentru că în acea vreme așa ceva nu era acceptat nici din punct de vedere social și nici din punct de vedere religios.

"Trădătorii" este mai mult despre fantasmele copilăriei. Un grup de copii curioși se aventurează în pădure și găsesc casa lui Thompson printre tufișuri și pomi ciudați, unii chiar nemaiîntâlniți. Nevinovăția copilăriei este descrisă în detaliu prin mici facțiuni despre cum doar un copil putea vedea ceva bun în răutatea din lume.