Despre Doris Lessing
Doris Lessing, in intregime Doris May Lessing (n. 22 octombrie 1919, Kermānshāh, Persia [acum Iran] – d. 17 noiembrie 2013, Londra, Anglia) a fost o scriitoare britanica ale carui romane si nuvele abordeaza oamenii implicati in rasturnarile sociale si politice din secolul al XX-lea. In 2007 a primit Premiul Nobel pentru literatura.
Parintii sai au fost capitanul Alfred Tayler si Emily Maude Tayler (nascuta McVeagh). Tatal ei, care isi pierduse un picior in timpul serviciului din Primul Razboi Mondial, si-a intalnit viitoarea sotie, o asistenta medicala, la Royal Free Hospital din Londra, unde se recupera dupa amputare. La momentul nasterii sale familia locuia in Persia, dar s-a mutat la o ferma din Rhodesia de Sud (acum Zimbabwe).
Doris a fost educata la liceul manastirii dominicane, o scoala pentru fete din manastirea romano-catolica din capitala sud-rhodeziana Salisbury (acum Harare). A urmat apoi un an la liceul de fete din Salisbury. A parasit scoala la varsta de 13 ani si de atunci s-a autoeducat. A plecat de acasa la 15 ani si a lucrat ca asistenta medicala. A inceput sa citeasca materiale pe care i le-a oferit angajatorul ei despre politica si sociologie si a inceput sa scrie.
In 1937 s-a mutat la Salisbury, unde a lucrat ca operator de telefonie timp timp de un an. La nouasprezece ani, s-a casatorit cu Frank Wisdom si a avut doi copii. Cativa ani mai tarziu, simtindu-se prinsa intr-o persoana care se temea ca o va distruge, si-a parasit familia. Curand, ea a fost atrasa de membri asemanatori ai Clubului de carte de stanga. Gottfried Lessing va fi un membru central al grupului; la scurt timp dupa ce s-a alaturat, s-au casatorit si au avut un fiu.
In anii postbelici Lessing a devenit din ce in ce mai deziluzionata de miscarea comunista, pe care a parasit-o cu totul in 1954. Pana in 1949 s-a mutat la Londra impreuna cu tanarul ei fiu. In acel an si-a publicat primul roman, The Grass is Singing (Iarba canta), incepandu-si cariera de scriitoare profesionista.
Fictiunea lui Lessing este profund autobiografica, o mare parte din ea iesind din experientele ei din Africa. Bazandu-se pe amintirile din copilarie si pe angajamentul ei serios cu politica si preocuparile sociale, Lessing a scris despre ciocnirea culturilor, despre nedreptatile grave ale inegalitatii rasiale, despre lupta dintre elementele opuse din cadrul personalitatii individuale si des Povestile si romanele sale situate in Africa, publicate in anii cincizeci si inceputul anilor saizeci, denunta deposedarea africanilor negri de catre colonistii albi si expun sterilitatea culturii albe din sudul Africii. In 1956, ca raspuns la expresia curajoasa a lui Lessing, ea a fost declarata straina interzisa atat in Rhodesia de Sud, cat si in Africa de Sud.
In iunie 1995 a primit o diploma onorifica de la Universitatea Harvard. Tot in 1995 a vizitat Africa de Sud pentru a-si vedea fiica si nepotii si pentru a-si promova autobiografia. A fost prima ei vizita de cand a fost inlaturata cu forta in 1956 pentru opiniile sale politice. In mod ironic, ea este intampinata acum ca scriitoare aclamata chiar pentru subiectele pentru care a fost alungata in urma cu 40 de ani. In 2001 a fost distinsa si cu Premiul Prince of Asturias in literatura, una dintre cele mai importante distinctii ale Spaniei, pentru stralucitoarele sale opere literare in apararea libertatii si a cauzelor lumii a treia. De asemenea, a primit premiul David Cohen de literatura britanica. Lessing a fost si pe lista scurta pentru primul premiu international Man Booker din 2005, iar in 12007 a primit Premiul Nobel pentru literatura. Ultimul ei roman a fost Alfred and Emily (Alfred si Emily). Doris Lessing a murit pe 17 noiembrie 2013, la varsta de 94 de ani.
Alte romane ale lui Lessing includ The Good Terrorist (1985) si The Fifth Child (Al cincilea copil, 1988); a publicat, de asemenea, doua romane sub pseudonimul Jane Somers (The Diary of a Good Neighbour - Jurnalul unui bun vecin, 1983 si If the Old Could - Daca vechiul ar putea, 1984). In plus, ea a scris mai multe lucrari de non-fictiune, inclusiv carti despre pisici, o dragoste inca din copilarie. Under my skin (Sub pielea mea: volumul unu din autobiografia mea pana in 1949) a aparut in 1995 si a primit premiul James Tait Black pentru cea mai buna biografie.