Iarna lui 1866 îl găsește pe Dostoievski într-un impas financiar fără cale de rezolvare, dezamăgit, însingurat și obsedat să își termine romanul la care lucrează. Presat de timp, dar și de cei care i-au împrumutat sume enorme de bani, Dostoievski o angajează pe stenografa Anna Grigorievna cu ajutorul căreia va termina romanul într-un timp record. Frumoasă și tânără, Anna intră rapid în grațiile celui mai cunoscut scriitor rus, iar legătura celor doi devine din ce în ce mai apropiată. În 1866 apare pe piață romanul „Jucătorul”, iar numele lui Dostoievski cunoaște celebritatea.
Scriitorul decide să prelungească colaborarea cu Anna, iar următoarele manuscrise sunt revizuite și adnotate de aceasta. În paralel cu munca, relația celor doi evoluează frumos. În februarie 1867 cei doi se căsătoresc, iar cele mai de preț romane ale lui Dostoievski, „Crimă și pedeapsă” sau „Amintiri din subterană”, vor păstra amprenta Annei Gregorievna.
„Jucătorul” reprezintă o frescă a societății rusești de odinioară și o incursiune stranie în latura psihologică a personajelor. După cum ne-a obișnuit, Dostoievski scrie greoi, plasând acțiunea într-un spațiu gri, fără să ofere prea multe detalii temporale. Intriga este dezordonată, iar multitudinea de personaje, care se prindă prin cadru pune cumva în dificultate cititorul.
Dacă alte opere dostoievskiene își concentrează atenția asupra unei împrejurări misterioase, aici simplitatea predomină. Naratorul este Aleksei Ivanovici, un tânăr pasionat de jocurile de noroc și obsedat de frumoasa Polina Aleksandrovna.
În nebunia sa, Aleksei visează să se îmbogățească subit, iar prin puterea banului speră să îi câștige inima alesei sale. Șirul evenimentelor nu este clar stabilit, iar Dostoievski știe cum să își manipuleze psihologic eroii. Astfel, personajul central luptă cu doi monștrii: cel al iubirii devenită dependență și cel al avariției. Dacă în „Crimă și pedeapsă” laitmotivul în jurul căruia se construiește acțiunea este fapta crimei, aici urmărim regresul uman, decadența și dezumanizarea treptată a omului.
Jucătorul lui Dostoievski cunoaște regulilor jocului, dar se prezintă nesigur, atât în timpul competiție, cât și în viața de zi cu zi.
Romanul este sfâșietor, magistral și nuanțat cu dramatism și note tragi-comice. Ceilalți participanți la acțiune sunt personaje-suport și au rolul de a întregi tabloul final. Întreg materialul vorbește despre maturizare și degradare morală, despre iubire, obsesie și frustrare.
Polina Aleksandrovna este un personaj complex, greu de descifrat, mânuit de intenții ascunse și mofturi prostești. Fiică de om bogat, caută să se lege de un bărbat potent financiar, care ar trata-o regește pentru tot restul vieții. Femeia nu duce lipsă de pretendenți, aceștia provenind din toate categoriile sociale, dar Dostoievski rezervă altceva eroinei sale.
Dacă nu ai citit încă ceva din literatura rusă, stilul dostoievskian te va cuceri imediat, iar profunzimea scrierii îți va deschide noi orizonturi. Romanul se regăsește în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediții, dintre care amintim: Leda (2004), Polirom (2011), Adevărul Holding (2011).