Despre Duiliu Zamfirescu
S-a nascut la 30 octombrie 1858, Dumbraveni, judetul Vrancea. A activat ca scriitor, redactor, jurist, diplomat, senator, ministru si academician. I-a avut ca parinti pe Lascar si Sultana Zamfirescu.
In anul 1890 s-a casatorit cu Henriette Allievi, fiica unui bancher si senator italian. Au avut trei copii: Enrichetta Eleonora Eliza Felicita (1890), Alexandru Antonio Lascar Cezare (1892) si pe Lascar Antonio Liviu.
A urmat cursurile scolii primare si ale gimnaziului intre anii 1865-1873, la Focsani. A frecventat cursurile liceului "Matei Basarab" din Bucuresti, pana in anul 1876 . Se inscrie in toamna acestui an la Facultatea de Drept din Capitala.
In anul 1877 a debutat in publicatia "Ghimpele". Si-a obtinut licenta in Drept in 1880 , iar in toamna aceluiasi an a fost numit supleant de ocol la Judecatoria Harsova. In februarie 1881 a fost numit procuror la Targoviste, dar din cauza unor neintelegeri cu ministrul de Justitie, a demisionat. S-a stabilit la Bucuresti, unde a devenit redactor la ziarului "Romania libera", dupa ce a incercat in 1882, pentru putina vreme, sa predea limba franceza si sa practice avocatura la Focsani.
In 1883 a aparut primul volum de poezii si nuvele, "Fara titlu". Publica pentru intaia oara, in 1884, in revista "Convorbiri literare". Publica si romanul "In fata vietii", care va suporta critici severe din partea lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, in articolul "Pesimistul" de la Soleni. In 1885 participa la concursul pentru functia de atasat de legatie, pe care l-a si castigat, si in urmatorii trei ani va activa ca functionar la Ministerul Afacerilor Straine, fiind în acelasi timp profesor de limba romana la liceul "Sfantul Gheorghe". Si-a inceput cariera de diplomat la Roma in anul 1888 , fiind numit secretar al Legatiei Romane. Din 1892 a trecut in serviciul diplomatic roman de la Atena si Bruxelles.
A fost ales in 1898 membru corespondent al Academiei Romane. In anul 1906 revine la Roma, in functia de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. In 1908 era ales membru al Academiei Romane, iar in 1916 a fost numit presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania.
In 1909 a fost numit reprezentantul Romaniei, cu grad de ministru plenipotentiar, in Comisia Europeana a Dunarii. In decembrie 1916, s-a refugiat la Odessa in urma intrarii Romaniei in primul razboi mondial, de unde a revenit la Iasi doar in 1918. Intre 13 martie - 13 iunie 1920 a fost senator de Putna, ministru de Externe în guvernul condus de generalul Averescu. A fost presedinte al Camerei Deputatilor. Este cunoscut in zilele noastre mai ales prin intermediul romanelor sale "Viata la tara" si "Tanase Scatiu".
A murit la 30 iunie 1922 la Agapia, in urma unei afectuni hepatice. A fost imormantat la Focsani.