Despre Dumitru Almas
La 19 octombrie 1908 se nastea Dumitru Ailincai, in satul Negresti, comuna Dobreni, cunoscut mai tarziu sub pseudonimul literar Dumitru Almas. A fost prozator, publicist, istoric, profesor universitar roman, autor de romane istorice si de biografii romantate.
Termina scoala primara si urmeaza Liceul Petru Rares din Piatra Neamt intre anii 1921-1928, iar apoi Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, specialitatea istorie-geografie (1928-1933). Este stagiar la ziarele Zorile si Lumea romaneasca, dupa care se intoarce ca profesor in regiunea natala, la Scoala Normala si Liceul Petru Rares din Piatra-Neamt (1943-1949), iar din toamna anului 1949 intra cadru didactic la Facultatea de Istorie din Bucuresti, unde ramane profesor consultant si dupa pensionare.
In 1938 debuteaza cu nuvela Moartea colectionarului de fluturi, in Azi, iar in 1939 publica Miron Costin, o biografie romantata. In literatura pentru copii a debutat cu un mic volum intitulat O poveste cu-n arici (in 1942), dar reuseste sa se consacreze dupa anul 1960, prin povestiri numeroase si romane istorice pentru copii si tineret, ilustrate de Valentin Tanase.
A fost premiat de Societatea Scriitorilor din Romania (1942) si de Uniunea Scriitorilor din Romania (1954). In 1967 a infiintat si a condus, ca redactor sef, revista Magazin istoric, pana in anul 1971. Colaboreaza in mod consecvent cu reviste istorice si literare si elaboreaza manuale de istorie pentru diferite trepte de invatamant.
Originar din Neamt, este scriitorul cu cea mai vasta opera literara si a lasat posteritatii peste 70 de carti, numeroase scenarii de film si de piese de teatru radiofonic si peste 5000 de studii si articole de presa.
Carti publicate: O poveste cu-n arici, 1942; Cetatea de pe stanca verde, 1959; Fluierasul si alamaia, 1963; Trandafirul rosu, 1963; Vanatoarea lui Dragos, 1963 - 1966; Vestea cea mare, 1964 - 1967; Un om in furtun, 1965, 1972; Fata de la Cozia, 1966, 1967; Arcasul Mariei-Sale, 1968; Povestiri istorice, I-III, 1982 - 1986; Roman Grue Grozovanul, 1987.