Reducere între 20% și 50% la 40.000 de cărţi!
Filtre:
Edituri
 Albatros(3) Vicovia(1) Institutul European(1) Leon Alcalay(1) Paideia(1) Vodaro(1) Scrisul Romanesc(1) Coresi(1) Stiintifica si Enciclopedica(1) Historia(1) Stiintifica(1)
Pret
  5 - 10 Lei (3)
An aparitie
19072018
Limba
 Romana(12) Franceza(1)
Coperti
 Brosate(8) Cartonate(4) Cartonate si supracoperta(1)
Colectii
 Biblioteca de Filosofie(2) Ethnos(1)

Filtrează
Carti Dumitru Draghicescu
Ordonează
Pagina: 1
Carti Dumitru Draghicescu
Despre Dumitru Draghicescu

Dimitrie Draghicescu (n. 4 mai 1875 - d. 14 septembrie 1945), autorul cartii Din psihologia poporului roman, a fost doctor in filosofie, sociolog, diplomat si om politic.

Dupa ce a absolvit scoala primara in satul sau, s-a inscris la Liceul Carol din Craiova. Acolo a avut privilegiul de a fi scolit de o pleiada eminenta de profesori. Printre acesttia se impunea cel de matematica, Constantinescu (Daoa), tatal viitorului savant Gogu Constantinescu. Acesta a avut o influenta esentiala in stimularea interesului sau pentru stiintele socio-umane ale viitorului mare sociolog si i-a format spiritul realist in cercetarea fenomenelor sociale si a relatiilor omenesti.

Dupa sustinerea examenului de bacalaureat s-a inscris ca audient la Facultatea de Drept din Bucuresti, a frecventat in paralel si cursurile de la Filosofie, de care a ramas atasat pana la sfarsit.

In ianuarie 1901, dupa promovarea examenului de licenta, a plecat la Sorbona, cu intentia obtinerii titlului de doctor in sociologie, si a avut privilegiul sa audieze cursurile unor profesori de incontestabila valoare stiintifica atat la Ecole des Hautes Etudes Morales et Sociales, cat si la College de France (Emile Durkheim, Gabriel Tarde, Henri Bergson, Theodule Armand Ribot). In luna mai a anului 1904 si-a sustinut teza de doctorat sub conducerea lui Emile Durkheim, fiind primul roman titrat la Paris in sociologie. Lucrarea sa de doctorat este intitulata Du role de l'individu dans le determinisme social.

Dupa intoarcerea in tara a suplinit sporadic in invatamantul secundar, iar in aprilie 1905 a fost numit conferentiar la catedra de sociologie a Universitatii din Bucuresti, unde a profesat pana in anul 1910.

In perioada Primului Razboi Mondial (1916 - 1918) a locuit in Franta, unde a activat in promovarea ideilor unui stat national roman. In perioada 9-12 aprilie 1918 a participat la Congresul nationalitatilor de la Roma alaturi de Nicolae Lupu si Simion Mandrescu, in calitate de membri ai grupului ce sustin dreptul romanilor la un stat in interiorul granitelor lor etnice nationale si cerand recunoasterea Romaniei ca tara cobeligeranta.
Dupa sfarsitul razboiului a fost deputat si senator liberal. Cand nazistii au luat puterea in Germania, a facut parte dintr-o delegatie romaneasca trimisa la Liga Natiunilor, care a avertizat comunitatea internationala despre pericolul nazist pentru pacea mondiala. intre 1935 si 1937 a fost ministru plenipotentiar in Mexic, unde, in 1937, presedintele Mexicului l-a decorat cu Ordinul Aztec, gradul Mare Ofiter.

Sfarsitul vietii sale a fost unul trist: la 14 septembrie 1945 s-a sinucis. In privinta motivelor ce au dus la aceasta decizie, biografii lui sunt retinuti. O posibila cauza ar fi fost si deznodamantul celui de-al doilea Razboi Mondial, care-i adusese pe rusi in pozitia de ocupanti ai Romaniei si care deja, la acea data, facusera pasi uriasi in directia implantarii regimului comunist.

Scrieri: Din psihologia poporului roman (2007); Ontologia umana (1987); Idealul creator; Noua cetate a lui Dumnezeu; La transylvanie (1918); Dumnezeu si destinul (1903); Raporturile dintre drept si sociologie (1904); Crestinism si democratie (1909); Intelesul jertfei pentru patrie (1916); Les Roumains de Serbie (1919); Partidele politice si clasele sociale (1922); Reforma electorala (1926); Verite et revelations: vers une nouvelle idee de Dieu (2  volume, 1934).

sus