E. Armand - Mari curtezane si vestiti libertini

Avem în față o lucrare nemaipomenită plină de sarcasm și amuzament, scrisă cu pasiune și menită să ne determine să urmărim cu interes viețile oamenilor din alte veacuri. Autorul nostru are o forță evocatoare nemaipomenită și lucrează cu ardoare la manuscrisul său, reușind să exploreze tematici diverse, precum: amorul interzis, căsătoria de conveniență, amanlâcul de alcov sau rivalitatea de la marile curți ale Europei timpurii.

Acesta explorează viața și comportamentele unor eroi din cercurile sociale ale Parisului secolului XIX, concentrându-se pe curtezane și libertini, care erau priviți atunci cu dispreț sau fascinație. Autorul tratează diferit rolul acestor indivizi în societatea respectivă, aducând în prim plan contradicțiile și complexitatea relațiilor dintre aceștia.

Lucrarea descrie figura curtezanei ca fiind una fermecătoare, dar și plină de contradicții în același timp. Curtezanele, deși erau adesea privite ca femei ușoare sau de o mare decadență morală, erau și simboluri ale puterii și influenței în societatea acelor veacuri. În același timp, libertinii, bărbați care trăiau fără niciun fel de constrângeri morale sau sociale, cumva varianta masculină a curtezanelor, erau admirați pentru stilul lor de viață provocator și deseori iresponsabil.

Pătrundem astfel într-o epopee extraordinară, care ne va cuceri și ne va determina să aprofundăm istoria acelor veacuri. De la Casanova încoace, observăm o lejeritate a epocii când vine vorba de bărbați care jonglau cu mai multe relații în același timp sau care se încurcau cu femei măritate. Aceștia erau priviți cu respect și, cumva, pentru ei amorul era o scenă, pe care jucau în funcție de domnița pe care reușeau să o cucerească. Au fost numeroase astfel de idile consemnate în manuscrisele veacurilor, iar publicul se arată nerăbdător să le descopere. Totuși, este important de subliniat că misoginismul și patriarhatul erau, la acea vreme, pregnante și bine înrădăcinate în comunitate.

Dacă în Evul Mediu, femeile erau pedepsite pentru relații extraconjugale sau pentru amorul săvârșit înaintea căsătoriei, odată cu Renașterea întâlnim o nouă tipologie de femeie, mai asumată și mai vizibilă, curtezana. Ea devine un simbol, nu este doar o fugură frumoasă care se perindă prin alcovurile regale. Este o femeie citită, care cunoaște mai multe limbi străine și care poate întreține conversații pe diverse teme. Deși este cunoscută în anturajele celor bogați, nu intervine decât atunci când i se cere și nu pretinde să ia locul soției oficiale. Între soții, regine și aceste curtezane exista, cumva, un acord tacit prin care fiecare respecta rolul celeilalte. Adesea, capetele încoronate chiar făceau copii nelegitim cu aceste femei și, drept urmare, ele deveneau posesoarele unor bogății considerabile.

Prin intermediul personajelor sale, Armand explorează ideea de libertate în fața convențiilor societății, dar și prețul pe care aceste libertăți îl implică. Viața acestor indivizi era una presărată de conflicte interioare, relații complexe și o luptă constantă cu standardele comunității.

Cartea este nu numai o lucrare savuroasă, ci și o lecție de istorie nemaipomenită, care ne va intriga și ne va cuceri deopotrivă. La numai un click depărtare, pe site-ul nostru, ea este de găsit în mai multe ediții: Intim (1990), Umanitatea (1933), Umanitatea (1930).