E. T. Hoffman - Urciorul de aur

Lucrarea semnată de Hoffman este una dintre cele mai căutate scrieri din seria fantasticului, plină de neprevăzut și populată de tot felul de personaje ciudate, menite să ne stârnească curiozitatea. O lume fantastică, desprinsă cumva de cea reală, în care trăiește un personaj neînțeles, care nu reușește cu niciun chip să se adapteze în aceasta societate. Anselmus este un tânăr student îndrăgostit de frumoasa Serpentina, dar neîncrezător și incapabil să își mărturisească dragostea. În universul lor, realitatea restrictivă nu încape, dar altele vor fi piedicile care vor sta in calea iubirii lor. Patima lui Anselmus crește pe zi ce trece, iar speranța că într-o zi va fi alături de aleasa sa nu îl va părăsi niciodată.

Este important de menționat că Hoffman are un dar extraordinar de a aduce în fața publicului dramatismul și romantismul într-o poveste plină de farmec. Fel și fel de obiecte magice, personaje parcă rupte din basm și o serie de răsturnări de situație nemaiîntâlnite; toate acestea vor condimenta istorisirea fabuloasă a scriitorului. Am putea crede că lucrarea se adresează în primă fază numai copiilor sau adolescenților, însă nu e de mirare că lucrarea va avea priză la publicul de orice vârstă și din orice mediu.

Personajele sunt foarte bine conturate, iar relațiile dintre acestea sunt interesant sudate de către scriitor. Astfel, eroul găsește susținere și înțelegere într-o tabără și, pe de altă parte, se confruntă piedici și împotriviri dintr-o altă tânără. Antagoniștii și eroii au o relație stranie, iar umbra unui rău iminent domnește deasupra romanului vreme îndelungată. Târziu, în ultimele capitole, vedem un revers al medaliei și luăm parte la o descătușare de forțe incredibilă. Povestea de iubire este consumată lent, cu tot soiul de artificii, și presărată cu momente de cumpănă care par fără cale de întoarcere.

Simboluri magice fără precedent, prezența unor entități ciudate, un aer magic și întunecat, câțiva reprezentanți ai răului și un pericol de moarte; acestea sunt elementele cele mai pregnante ale lucrării și cele care ne vor chinui până la finele manuscrisului. Trebuie precizat că Hoffman se inspiră puțin din tragismul lui Shakespeare și cochetează subtil cu ideile acestuia despre moarte și izbăvire prin iubire. Totuși, vom sesiza distanțele dintre Hoffman și Shakespeare încă de la primele paragrafe, iar reinterpretările scriitorului nostru vor fi de-a dreptul originale și deosebite.

Sfârșitul aduce o schimbare a cursului acțiunii, o delimitare a forțelor binelui de cele ale răului, o descătușare a întregii povești și un final nebănuit pentru eroi. Vor reuși îndrăgostiții să își împlinească iubirea? Va dobândi Anselmus încrederea societății sale și se va integra cu brio?

Opera va fi tradusă în peste 20 de limbi de circulație mondială, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim: Editura pentru Literatură (1968), Ion Creangă (1970).