E. V. Tarle - Napoleon

E. V. Tarle, născut pe 27 octombrie 1874, a fost un cunoscut istoric și academician rus și sovietic al Academiei Ruse de Științe. Este cunoscut pentru cărțile sale despre invazia Rusie de către Napoleon și despre războiul Crimeei, precum și pentru multe alte lucrări.

Carte "Napoleon", publicată pentru prima oară în anul 1933, este biografia unuia dintre cele mai uimitoare fenomene ale istoriei lumii. Lucrarea cuprinde alături de activitatea oficială a lui Napoleon și viața particulară a acestuia, ceea ce oferă un plus de culoare, înfrumusețând lecturarea ei. Scopul cărții lui Tarle este acela de a oferi o imagine cât mai clară asupra vieții și activității primului împărat francez, de a-l prezenta ca om, ca figură istorică, cu însușirile, talentele și năzuințele lui. Volumul este rezultatul unor cercetări independente, o prezentare concisă a concluziilor la care a ajuns autorul prin studierea unor materiale de arhivă sau publicate. Primul capitol al cărții prezintă tinerețea lui Napoleon. La 15 august 1769, în orășelul Ajaccio, mama lui, în vârstă de doar 19 ani, simți pe neașteptate apropierea durerilor facerii. Tatăl său hotărî să îi dea fiului o educație franceză, și nu corsicană, atunci când băiatul crescu făcând demersurile necesare pentru a fi înscris bursier într-unul dintre așezămintele militare franceze, deoarece, având o familie numeroasă, nu avea mijloace să-și dea fiul la învățătură pe cont propriu. Încă din copilărie, Napoleon avea un temperament iute și neliniștit, nimeni neputându-i impune ceva, acesta fiind mereu pornit pe gâlceavă și bătaie, netemându-se de nimeni, așa cum chiar el își amintea mai târziu. După nenumărate încercări, în anul 1779, tatăl lui reuși să-i ducă în Franța pe cei doi fii ai săi mai mari, Joseph și Napoelon, înscriindu-i la colegiul din Autun. La zece ani, Napoelon a fost mutat ca bursier al statului la școala militară din Brienne, în estul Franței, rămânând același copil ursuz și nesociabil, supărându-se repede, necăutând prietenia nimănui, purtându-se fără respect, neprietenos sau cu răceală. La 15 ani, în anul 1784, acesta absolvi cu succes cursurile școlii din Brienne, trecând la școala de ofițeri din Paris, unde îi avea ca profesori, printre altele, pe matematicianul Monge și astronomul Laplace. La câteva luni de la începerea școlii, în februarie 1785, află că tatăl său a murit, de aceeași boală care avea să-l repună și pe el mai târziu - cancer la stomac. Având în vedere că odată cu moartea tatălui său familia rămăsese fără niciun sprijin, fratele său, Joseph, fiind incapabil și leneș, Napoleon ia asupra sa grija mamei, a fraților și a surorilor. Pe parcursul vieții sale, Napoleon a dat aproximativ 60 de bătălii mari și mici, număr mult mai mare comparativ cu cel al bătăliilor lui Alexandru Macedon, Hannibal, Cezar și Suvorov luate la un loc. În capitolul al treilea al cărții, Tarle ne vorbește despre cucerirea Egiptului și expediția din Siria, din perioada 1798-1799. Al doilea mare război al lui Bonaparte, campania din Egipt, joacă un rol important în cariera lui Napoleon, aceasta ocupând un loc excepțional și în istoria cuceririlor coloniale franceze. Odată terminată instaurarea noului regim politic în Egipt, Napoleon începu pregătirile pentru o nouă expediție, propunându-și să invadeze de această dată Siria. Printre subiectele abordate în carte se mai numără și: "Campania din Italia (1796-1797)", "Optsprezece brumar (1799)", "Primii pași ai dictatorului (1799-1800)", "Marengo. Întărirea dictaturii. Legislația primului consul (1800-1803)".

Cartea "Napoleon" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în zece ediții, și anume: Lider (1997), Editura pentru Literatura Universală (1964), Orizonturi (2008), Cartea Rusă (1958), Editions en Langues Etrangeres (1961), Cartea Rusă (1960), Editions en Langues Etrangeres (1960), Payot (1937), Cartea Rusă (1948) și Lider (1993).