Masca morții roșii, pe titlul original: The Mask of the Red Death: A Fantasy, este o povestire scurtă scrisă de autorul american Edgar Allan Poe și publicată pentru prima dată în anul 1842 de către Editura Graham's Magazine în Statele Unite.
Povestea urmărește încercarea prințului Prospero de a evita o maladie foarte periculoasă, numită și Moartea Roșie, prin izolarea în abația sa. Acesta, împreună cu alți nobili bogați, găzduiește un bal mascat în cadrul celor șapte camere ale abației, fiecare cameră fiind decorată într-o altă culoare. În mijlocul petrecerii, un personaj misterios deghizat într-o victimă a Morții Roșii își face apariția în fiecare dintre cele șapte camere. Prospero moare imediat după ce ia contact cu misteriorul străin, al cărui "costum" se dovedește a nu conține nimic tangibil pe dinăuntru. Ceilalți oaspeți ai lui Prospero mor și ei pe rând.
Povestirea lui Poe urmărește nenumăratele tradiții ale ficțiunii gotice și este adesea analizată ca fiind o alegorie despre inevitabilul morții, deși unii critici au avertizat împotriva citirii operei în sensul alegoric. Au fost mai multe interpretări, cât și încercări de a identifica natura reală a personajului misterios. Povestirea, publicată pentru prima dată în mai 1842, a fost adaptată inclusiv pentru film, lansat în anul 1964, cu Vincent Price în rolul principal.
Edgar Poe prezintă, în cel mai mic amănunt, întreg tabloul închipuit, ori evenimentele, cu o plasticitate uluitoare, încât ajungi să crezi în realitatea sau posibilitatea unui fapt care, în fond, nu s-a întâmplat niciodată, și nici nu s-ar putea întâmpla. Poe își alege, de regulă, cea mai neobișnuită realitate, își plasează eroul în cea mai inedită situație, fizică sau psihologică, iar apoi descrie starea lăuntrică a acestui personaj cu o rară acuitate și cu un remarcabil realism. Mai mult, există o trăsătură în întregime a lui Poe, una care îl deosebește de oricare alt scriitor, anume vigoarea imaginației sale.