Despre Edgar Papu
Edgar Papu (n. 13/26 septembrie 1908 - d. 30 martie 1993) a fost un eseist, profesor universitar, istoric al artelor si al culturii si traducator.
A urmat studile la Liceul Sf. Sava, apoi la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o in 1932. Intre anii 1933 și 1934 a facut calatorii de studii in Italia si un stagiu la Viena in vederea doctoratului in estetica pe langa prof. Friedrich Kaintz. In 1943 si-a sustinut totusi doctoratul la Bucuresti, cu teza Fragmentul in arta (Formele deschise in arta); Tudor Vianu a fost indrumatorul sau.
In 1929 a debutat la Cuvantul cu cronici plastice, iar volumul Raspantii - Forme de viata si cultura (1936) a fost cel cu care a debutat editorial. Lucrarile sale sunt mai putin cunoscute astazi.
Din anul 1933 a colaborat la Discobolul, Floarea de foc, Revista Fundatiilor Regale, Revista de filosofie, Gand romanesc, Roma, Saeculum.
In perioada 1936-1943 a fost profesor secundar de germana, italiana, latina si romana la Bucuresti si Iasi. In anul 1951 s-a casatorit cu Angela Andreescu, chimista. Cei doi vor avea un fiu, Vlad-Ion un cunoscut eseist.
După ce a refuzat oferta de a se inscrie in partidul comunist, gasind ca acesta promoveaza ateismul, incompatibil cu sentimentele sale religioase, mai ales in urma convertirii la catolicismul de rit oriental, Papu a fost eliminat din invatamant si a fost nevoit sa devina colaborator extern la Institutul de Lingvistica, unde a contribuit la redactarea primului volum al Dictionarului general al limbii romane (1951-1953).
Intre 1953-1961 a revenit la Facultatea de Litere si Filosofie in calitate de lector doctor, la Catedrele de estetica si de literatura universala, catedre conduse de Tudor Vianu. Pe langa seminariile universitare, organizeaza o seama de colocvii sau de discutii libere cu studentii cei mai inzestrati, in camaruta sa din casa parohiala din curtea Bisericii Floreasca, pe Calea Dorobantilor.
Acuzat de inalta tradare, la 15 decembrie 1961 a fost arestat si condamnat la 8 ani de inchisoare, confiscarea averii si la 2 ani pierderea drepturilor civile. Dupa eliberare (1964) a fost marginalizat, nemaifiind primit la Universitate si ajungand sa accepte colaborari fara drept de semnatura. Scriitorii grupati in jurul revistelor Luceafarul si Saptamana il vor convinge sa gireze cu prestigiul sau de intelectual umanist, pentru a pune in valoare anticiparile creatoare pe plan universal in domeniul culturii si civilizatiei, pe care orice popor le dorea revendicate.
Asadar, va lucra la traducerea „bruta” a Infernului din Divina Comedie. Tot in regim de colaborare va mai tine un curs de Teoria artei la Institutul de Arte Frumoase sau de Teoria spectacolului, la IATC, si va conferentia frecvent la Universitatea Populara (Sala Dalles), pana in 1988. Pe 30 martie 1933, la Bucuresti, Edgar Papu s-a stins din viata.
A tradus din Cervantes, F. Garcia Lorca, Ramon Del Valle-Inclan. Eminent profesor, erudit orientat in toate domeniile gandirii si artei, autor al unor sinteze istorico-literare de o originalitate oricand verificabila si pe plan european, Papu e o figura de prima marime a literelor romanesti.
Opera: Raspantii - Forme de viata si cultura (1936); Arta si imagine (1938), Istoria filosofiei moderne (Omagiu prof. 1. Petrovici, colaborare, 1939); Solutiile artei in cultura moderna (1943), Giordano Bruno - Viata si opera (1947); Orizonturi la inceput de veac (1967); Din luminile veacului (1967); Evolutia si formele genului liric (1968); Fetele lui lanus (1970); Poezia lui Eminescu (1971); Intre Alpi si Marea Nordului (1973); Arta si umanul (1974); Barocul ca tip de existenta (I-II, 1977); Din clasicii nostri (1977); Existenta romantica (1980).