Edgar Papu - Evolutia si formele genului liric

Eseist și critic literar român, se remarcă cu fel și fel de prelegeri, care au drept scop îmbunătățirea limbii române. Este o figură cunoscută în epocă nu numai pentru lucrările sale, ci și pentru interesul manifestat vizavi de operele marilor scriitori, ca de exemplu Eminescu. Se naște la București într-o familie simplă, părinții lui fiind contabili, și își petrece copilăria hoinărind și citind lecturi simple. Nimic din primii ani de școală nu indica că va deveni unul dintre cei mai importanți comparatiști ai veacului său. Totuși, încă din copilărie, va fi interesat de literatură și de structura limbii române. O bună bucată de vreme, va studia mai multe limbi străine și va deprinde rapid franceza, limbă în care va fi și tradus mai apoi.

Colaborează cu gazete celebre și este unul dintre invitații Cenaclului Flacăra, iar scrierile îi sunt apreciate în cercurile intelectuale de la Iași și București. La o analiză mai atentă, îl putem compara cu Balzac, dar vom observa că originalitatea sa o întrece chiar și pe cea a francezului. Este pasionat în tot ceea ce face, iar istoria va rămâne a doua mare dragoste, după studiul practic al limbii române. Pune bazele unor tratate minuțioase și extrem de bine închegate, în paginile cărora ne explică diferite forme și formulări, dar și diverse asocieri între limbile slavice.

Este curajos în afirmații și va fi criticat pentru multe dintre abordările sale. Nu va răspunde niciodată însă urii cu ură, ci va demonstra că moștenirea sa este mult mai importantă decât se vor aștepta toți. Lucrarea de față este cea mai cunoscută semnată de eseistul nostru și una dintre cele mai apreciate. Ea va fi studiată în Universitățile de profil, iar astăzi este una dintre cele mai căutate la nivel național. Aici, el explică diversele stagii de evoluție prin care a trecut limba română și aduce exemple pertinente din fiecare perioadă. Este mânat de o dorință aprigă de a școli generații întregi cu opera sa și chiar va reuși acest lucru. El delimitează diverse perioade istorice, vorbește despre graiurile limbii și despre zonele în care acestea luau naștere. De asemenea, ne vorbește despre diverse locuțiuni împrumutate de la alte popoare și despre înrudirea limbii noastre cu a altora. Ne vorbește despre tradiție și despre o continuare a acesteia prin literatură și ne oferă exemple de evoluție literară.

Este curajos și face comparații care pot părea prea îndrăznețe pentru acea epocă, dar lucrarea sa este una dintre cele mai puternice ale acelui veac. Are tendința de a ne copleși cu detalii, care, uneori, pot trece neobservate, dar vom vedea că sunt bine venite mai apoi. Scrierea este una dificilă și menită să servească drept manual de educație pentru noile și vechile generații.

Astăzi este extrem de apreciată, iar numele scriitorului stă la loc de cinste în literatura noastră universală. Tratatul respectiv se va bucura de mare deschidere și pe piața internațională, în ciuda barierelor culturale și sociale ale veacului la care a fost scris. Pe site poate fi găsit în mai multe ediții: Univers (1991), Univers (1980), Meridiane (1976).