Edgar Wallace - Omul de la Carlton

Edgar Wallace, născut pe 1 aprilie 1875, în Anglia, a fost un scriitor britanic, extrem de popular datorită romanelor sale polițiste. 

Cartea "Omul de la Carlton", publicată pentru prima oară în anul 1931, are în prim-plan un fost detectiv, pe nume Harry Stone. La trei luni după intrarea lui în statul major al poliției rhodeziene, a fost dat afară, putând fi pus sub acuzație, însă în perioada aceea poliția nu dorea să etaleze mișmașurile propriilor membri. Decide să se facă dispărut într-o noapte, cu destinația Cape Town. Harry se îndreptă spre sud, având la el trei sute de lire și speranța că îl va întâlni pe Lew Daney, un "artist" de mare clasă. Însă, acesta părăsise de mult Cape Town, pregătindu-se să organizeze o serie de spectacole pe alte meleaguri, mult mai bine gândite decât precedenta tentativă de a goli seifurile Băncii Naționale din Johanesburg. Harry se întoarse în Rhodezia, având ghinion chiar de la sosirea în oraș, deoarece căpitanul Timothy Jordan, șeful statului major al poliției rhodeziene, îl vizită la hotelul în care se cazase, propunându-i să ia primul tren spre frontiera portugheză, care pleca peste două ore, acesta neputându-l refuza. La Beira, unde îl duse trenul, Harry se îmbarcă pe un vas care-și avea ruta de-a lungul coastei orientale între Burban și Greenock. La câteva zile după cazarea sa la Glasgow, la sediul Scotland Yard, directorul Cowley ținea o conferință cu principalii săi colaboratori. Acesta le spune celor prezenți faptul că în doar trei zile au avut loc două atacuri importante, făcute de aceeași bandă, care a pus mâna pe o sumă importantă de bani. Directorul se referea la aceeași spărgători care intraseră prin efracție și în Banca Comitatelor din Nord, unde un paznic și un agent pe bicicletă fuseseră omorâți cu sânge rece. Răufăcătorii însă nu se aleseseră cu nimic, deoarece, cu o zi înainte, se retrăseseră din bancă sume mari de bani lichizi. Regizorul atacurilor era Lew Daney, însă nimeni nu se gândea la el, deoarece îl cunoștea doar un anumit fost detectiv.

Banca Basse Clyde fusese următoarea țintă a spărgătorilor. Într-o noapte, între orele nouă ale unei zile cețoase de joi și orele patru ale unei și mai cețoase dimineți ale unei zile de vineri, seiful băncii fusese spart și "curățat" de 1200000 de lire sterline și 10000000 de mărci germane. Paznicii băncii nu mai dădeau niciun semn de viață, poliția alertată de tăcerea lor deplasându-se la fața locului pentru a verifica ce se întâmplă. Abia după trei ore de căutări, cei doi paznici au fost găsiți într-un lift ce fusese oprit între etaje și scos din funcțiune prin ruperea barei selectorului. Amândoi fuseseră omorați prin împușcare.

La acea ora, doar Harry le putea oferi informații importante polițiștilor. În acea seară, aflându-se pe drum spre casă, pe lângă el trecuse un automobil mare care se deplasa lent pe lângă trotuar, oprind după ce trecu de el. Un bărbat, ce venea din partea opusă, trecu pe lângă el, după câțiva pași alăturându-i-se un alt bărbat ce căra un sac. Un al treilea bărbat traversă strada în viteză spre ei, urcând împreună în același vehicul și dispărând urgent. Harry îl recunoscuse pe Lew Daney printre acei bărbați, chiar dacă pe vremea când îl frecventa acesta purta o mustață. Fostul detectiv părăsi rapid zona, nedorind să fie prins și interogat de poliție în legătură cu afacerile lui Lew. Citi toate detaliile spargerii în edițiile de seară ale ziarelor, fiind uluit de amploarea loviturii.

Cartea "Omul de la Carlton" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Garamond (1994), Garamond (1995) și Dragon (1994).