Edouard Schure, născut la 21 ianuarie 1841, a fost un filosof, poet, dramaturg, romancier, critic muzical și publicist francez. Născut în Strasbourg, în copilărie a avut parte de anumite experiențe, care au lăsat urme adânci în gândurile sale, amintirea acelor evenimente revenindu-i constant peste ani. Rezultatul acestor evenimente a fost numit de acesta o "viziune interioară, evocată de impresiile lumii exterioare". Prima dintre aceste experiențe a avut loc la scurt timp după moartea mamei sale, atunci când el și tatăl său au vizitat o stațiune din Alsace. Pe pereții uneia dintre clădiri, autorul, pe vremea aceea având doar zece ani, a văzut o serie remarcabilă de fresce, înfățișând lumea ondinelor, silfelor, gnomilor și spiritelor focului. Înaintea acestor reprezentări ale Ființelor Elementare, baiatul a fost transportat într-o altă lume, lumea fanteziei creatoare. Ca un talisman, imaginile au trezit forțele magice ale mirării în sufletul copilului, iar rezultatul a fost o nouă percepție. La scurt timp după moartea tatălui, atunci când avea paisprezece ani, a vizitat Parisul, văzând pentru prima oară sculpturile clasice din Luvru. Frumusețea zeiței Venus din Milo, a lui Dionysos, a Amazonului rănit, a pătrus adânc în ființa băiatului, trezind în el o dragoste și o apreciere pentru lumea Greciei Antice, care avea să joace un rol foarte important în opera sa ulterioară ca dramaturg.
Cartea sa, intitulată "Evoluția divina de la Sfinx la Hristos", publicată la Paris, în anul 1912, îi este dedicată maestrului și prietenului său Rudolf Steiner. Într-una dintre conferințele sale, Steiner declara că: "Succesul european al cărții lui Edouard Schure, 'Marii Inițiați', a fost pentru mine și pentru prietenii mei semnul de netăgăduit că Occindentul era copt pentru ezoterismul creștin și că sosise vremea de a-l propaga în marele public". În cartea "Marii Inițiați", Schure a încercat să pătrundă în lumea divină prin conștiința marilor profeți ai umanității, așa cum privești stelele de la înălțimea unui far. Apoi, a început să procedeze invers, și anume, aspira la a vedea Pământul din punctul de vedere al astrilor, sau, mai bine zis, la a contempla evoluția umană prin acțiunea puterilor cosmice, pe a căror grandioasă ierarhie și funcționare multiplă a ajuns să le înteleagă cu ajutorul lui Rudolf Steiner. Astfel s-a născut concepția de "Evoluție divină", din care oferă astăzi cititorilor săi prima parte: De la Sfinx la Hristos.
Cartea este împărțită în opt părți, traversând, în etape mari, evoluția planetară și dezvoltarea umană până la punctul său central - venirea lui Hristos, autorul sperând că aceasta, în pofida lacunelor acestei schițe, de care este conștient, va dovedi un lucru, și anume, că există o tradiție ezoterică occidentală și că ea este legată de Hristos ca de axa umanității, EL apărând în cadrul ei ca desăvârșire a trecutului și garanției a viitorului. Istoria, asa cum o vede autorul, nu este o temniceră morocănoasă, care ne închide în celulele sale, ci este o Muză senină, care ne eliberează, transportându-ne pe culmi, unde totul se desfășoară liber. Două mari curente se conturează la suprafața istoriei, uneori ciocnindu-se în șocuri, alteori potolindu-se și atingându-se ușor. Uneori ele se împletesc, încercând să se îmbine insidios, dar fără a reuși - și întotdeauna reîncepe lupta valurilor lor dușmănoase. Este vorba despre lupta dintre lumea religioasă și lumea laică, între Credință și Stiință, între Creștinism și Păgânism, între Etern și Prezent.
Cartea "Evoluția divină" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Princeps (1994), Aldo Press (2003), Solteris (2005) și Antet (2007).