Jurnalist, corespondent de razboi si autor britanic. A acoperit conflicte din intreaga lume timp de aproape trei decenii. Printre titlurile sale mentionam:  The Last Emperor, The Complete Book of Les Miserables, The Story of Miss Saigon, Hirohito. Provenea dintr-o familie bogata de origine ruso-evreiasca. Tatal sau se numea Felix, iar mama sa Eugenia. A fost elev la Liceul Janson-de-Sailly din Paris. A urmat apoi cursurile scolii St Paul's School din Londra. Paul's London. Ulterior, a obtinut o diploma de licenta si un masterat in istorie la Magdalene College din cadrul Universitatii Cambridge.

La varsta de 17 ani s-a inrolat in armata indiana si a servit la granitele Afganistanului si Indoneziei, precum si in Indochina ca parte a unei forte de ocupatie. Dupa ce s-a intors in Marea Britanie, a studiat istoria la Magdalene College, Cambridge, obtinand o licenta si un masterat. Dupa terminarea studiilor, Behr a lucrat pentru agentia de presa Reuters la Londra si apoi la Paris.

Timp de trei ani a fost purtatorul de cuvant al lui Jean Monnet, pe atunci presedinte al Inaltei Autoritati a CECO. In anul 1957 a revenit in journalism; in aceasta perioada a acoperit razboiul algerian si conflictul sino-indian din 1962 pentru Time-Life. Din 1963 pana in 1965 a fost atat redactor colaborator la Saturday Evening Post, cat si reporter-director al emisiunii franceze de stiri Cinq Colonnes a la Une.

In anul 1965 a acceptat un post la Newsweek ca sef al biroului din Asia, cu sediul in Hong Kong, unde a ramas pana in 1988, cand si-a parasit postul pentru a se dedica scrisului. In decurs de cativa ani a scris biografiile mai multor fosti lideri si dictatori, inclusiv ale imparatului Hirohito al Japoniei si ale ultimului imparat al Chinei, Pu Yi. Pentru aceasta din urma, Behr a castigat Premiul Gutenberg. Biografia sa despre Ceausescu a fost adaptata intr-un documentar TV pe PBS. Pentru documentarul Tv despre Ceasescu, Behr a primit o nominalizare la premiile Emmy.

Simtul sau polemic se regaseste intr-una dintre ultimele sale carti, Une Amerique qui fait peur (1995), in care denunta esecul modelului multicultural, excesele feminismului si "dictatura corectitudinii politice", care, in opinia sa, slabesc America. Edward Behr a avut, de asemenea, o cariera de reporter si regizor de televiziune, in special pentru BBC si pentru canalele franceze si elvetiene. Chiar daca Edward Behr s-a concentrat asupra scrierii cartilor sale, nu a abandonat cu totul jurnalismul: a sprijinit Festivalul International de Scoop si Jurnalism, devenind presedintele de onoare al acestuia pana la moartea sa, in 2007.

Opera: Thank Heaven for Little Girls: The True Story of Maurice Chevalier's Life and Times (1993); The True Story of Maurice Chevalier's Life and Times; Getting Even (1981); Anyone Here Been Raped and Speaks English? (1978); The Thirty-Sixth Way: A Personal Account of Imprisonment and Escape from Red China (1969); Hirohito: Behind the Myth; The Thirty-Sixth Way: A Personal Account of Imprisonment and Escape from Red China (1969, in colaborare cu Sydney Liu); The last emperor (Ultimul imparat); Baise la main que tu n'oses mordre. Les roumains et les Ceausescu: enquete sur une malediction de l'histoire (Saruta mana pe care n-o poti musca); Une Amerique qui fait peur (1995, O America infricosatoare).