Edward Behr - Ultimul imparat

Edward Behr a fost istoric, critic și jurnalist, poate chiar unul dintre cei mai buni din domeniu. Viața sa a început pe 7 mai 1926 la Paris într-o familie ce l-au crescut bilingv. Urmează liceul la Londra apoi se înrolează în armata britanică servind pentru serviciul de informații. La 22 ajunge un grad înalt în Total Garhwal Rifles și decide că este timpul să învețe și istorie. Termină cu succes studiile la Cambridge și devine reporter pentru ziarul francez Reuters. Din 1950 începe să fie prezent la majoritatea evenimentelor sociale majore cum ar fi luptele din Congo sau enclava spaniolă din Africa de Vest și devine cunoscut pentru articolele sale extrem de interesante și explicite. În 1958, fascinat de ceea ce se întâmplă în Algeria, publică prima sa carte numită Problema Algeriei ce va ajunge lectură obligatorie în învățământul american de stat. A trecut treptat de la cărți de reportaj la documentare și a ajutat la producerea a multe dintre ele pe care acum le putem vedea pe canalele TV din domeniu. De asemenea, a scris și opera numită Sărută mâna pe care nu o poți mușca ce este o analiză amănunțită a soților Ceaușescu și o biografie a lui Maurice Chevalier. Pe orice carte ai pune mâna vei învăța ceva interesant așa că te invit să parcurgi pagini interesante de istorie alături de Behr.

Romanul istoric "Ultimul împărat" a fost publicat pentru prima dată în 1987, după ce autorul a avut o conversație cu regizorul Jeremy Thomas imediat ce acesta a lansat filmul unanim cu un an în urmă. În limba română apare în 1999 la editura Humanitas, ediție ce va fi urmată de cea din 2008 a aceleiași edituri.

Ultimul împărat spune povestea lui Pu Yi, omul ce a fost încoronat în 1908 în Orașul Interzis din Beijing. Durează doar patru ani faima sa pentru că apoi este detronat iar China devine republică lăsând în van tot ceea ce el încercase să facă. Așa începe viața sa tragică dar captivantă a tânărului ce a fost forțat să pună stop unei dinastii prezente de peste 200 de ani. Și-a schimbat numele în Henry și s-a mutat în Japonia, mai exact în colonia Tianjin. Timp de 12 ani a fost președintele lor însă odată cu terminarea celui de Al Doilea Război Mondial a fost luat prizonier de ruși. A fost judecat drept criminal de război și a reușit să se întoarcă în țara natală dar cu meseria de mecanic la grădina botanică. A învățat foarte multe și a ajuns cercetător și scriitor. În 1965 își publică biografia însă nu mai durează mult până devine vânat de Mao Zedong ce l-a considerat o țintă ușoară pentru Garda Roșie Chineză. Pu Yi a rămas fără salariu, birou și chiar fără canapea și multe dintre exemplarele cărții sale au fost arse public. Din cauza cancerului renal și problemelor cu inima, împăratul își are finalul pe 17 octombrie 1967 și a rămas în istorie drept ultimul împărat din China.