Istoric al religiilor, este profesor Harrington Spear Paine la Universitatea Princeton si membru al Consiliului de Administratie al Institutului Aspen. A studiat la Universitatea Stanford, obtinand o diploma in istorie (1964) si un masterat in limbi clasice (1965). Dupa ce a obtinut un doctorat in studii religioase (1970), s-a alaturat corpului profesoral al Colegiului Barnard din cadrul Universitatii Columbia din New York, iar in 1974 a devenit sefa departamentului de religie. Opt ani mai tarziu s-a alaturat corpului profesoral al Universitatii Princeton ca profesor de religie al Fundatiei Harrington Spear Paine.

La inceputul carierei sale, Pagels s-a impus ca un cercetator de frunte al crestinismului timpuriu si al gnosticismului (o miscare religioasa dualista care sublinia importanta cunoasterii revelate pentru mantuire) prin publicarea cartilor The Johannine Gospel in Gnostic Exegesis (1973) si The Gnostic Paul (1975). De asemenea, s-a alaturat unei echipe internationale de cercetatori care a publicat o traducere in limba engleza a textelor gnostice care fusesera descoperite in 1945, la Najʿ Ḥammadi, Egipt. Lucrarea ei a facut sa explodeze mitul unitatii teologice in cadrul miscarii crestine timpurii si a explorat, de asemenea, imaginile feminine predominante in textele gnostice. Ulterior, a publicat lucrarea The Gnostic Gospels (1979), care a fost enorm de populara atat in randul cititorilor generali, cat si in randul academicienilor, castigand un National Book Critics Circle Award, precum si un National Book Award.

Desi interpretarile lui Pagels au fost aspru criticate de traditionalisti, care considerau ca afirmatiile ei nu erau sustinute de texte si care se opuneau interpretarii sale feministe a Scripturii, ele au fost bine primite de catre laicii dezamagiti de crestinismul traditionalist. In anul 1987 fiul ei de sase ani a murit, si a fost urmata de cea a sotului. Aceste evenimente marcante au inspirat-o pe Pagels sa reflecteze asupra modului in care oamenii fac fata catastrofelor si cum isi atribuie vina pentru tragedie. Gandurile ei s-au regasit in doua carti: The Origin of Satan (1995), care discuta tendinta din cadrul traditiei crestine de a demoniza adversarii, si Beyond Belief: The Secret Gospel of Thomas (2003), care sustine ca Evanghelia lui Toma a fost exclusa din canonul crestin deoarece interpretarea sa individualista a lui Iisus era amenintatoare din punct de vedere teologic si politic pentru elitele crestine timpurii.

Pagels a primit mai multe premii prestigioase, inclusiv bursele Rockefeller (1978), Guggenheim (1979) si MacArthur (1981). Printre alte lucrari ale sale se numara Adam, Eve, and the Serpent (1988), Reading Judas: The Gospel of Judas and the Shaping of Christianity (2007) si Revelations: Visions, Prophecy and the Politics in the Book of Revelation (2012). Cartea de memorii Why Religion? A Personal Story a fost publicata in 2018. Elaine Pagels a fost casatorita de doua ori: prima data – cu fizicianul teoretician Heinz Pagels. Au avut un fiu biologic si doi copii adoptati. In aprilie 1987, fiul lor, Mark, a murit la varsta de sase ani si jumatate, urmat, 15 luni mai tarziu, de moartea sotului ei intr-un accident de alpinism. A doua oara s-a casatorit cu profesorul de drept Kent Greenawalt de la Universitatea Columbia. Fiecare dintre ei ramasese vaduv cu aproximativ sase ani mai devreme, ramanand cu copii.

Lucrari: The Johannine Gospel in Gnostic Exegesis (1973); The Gnostic Paul (1975); The Gnostic Gospels (1979, Evangheliile Gnostice); Adam, Eve, and the Serpent (1988); The Origin of Satan (1995); Beyond Belief: The Secret Gospel of Thomas (2003); Reading Judas: The Gospel of Judas and the Shaping of Christianity (2007); Revelations: Visions, Prophecy, and the Politics in the Book of Revelation (2012); Why Religion? A Personal Story (2018); Scripturile gnostice de la Nag Hammadi.