Elfriede Jelinek - Pianista

Romanul “Pianista”, “Die Klavierspielerin”, în limba germană, de Elfriede Jelinek, a apărut în anul 1983, la editura Rowohlt Verlag, din Germania, fiind primul roman tradus în limba engleză al autoarei austriece, având de asemenea parte și de o adaptare cinematografică de succes.

Chiar dacă imaginea desprinsă din titlul operei, duce cu gândul la imaginea unei pianiste, ce aduce bucurie celor din jur, lucrurile din spatele acestei acțiuni din roman, sunt personificate în așa fel încât ajung să fie asociate cu perversitatea, femeia fiind în relația cu bărbatul cea care încearcă prin muzică, atragerea unui partener.

Romanul trasează câteva coordonate legate de psihic și reprimare, căci eroina principală își developează imaginile din trecut și are parte de experiențe ce poartă pecetea anxioasă și depresivă a trecutului, una și cea mai importantă, dintre aceste experiențe, o reprezintă relația fiicei, Erika, eroina principală, cu mama sa, aceasta având o atitudine foarte exigentă față de educația și vestimentația fiicei.

În România, romanul apare în anul 1994, la editura Kriterion, în format broșat, iar printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Polirom, din colecția Top 10 +, în trei ediții broșate, editate în anii 2005, 2006, 2008 și 2012, având o traducere de Nora Iuga sau Maria Irod.

Elfriede Jelinek s-a născut la data de 20 octombrie 1946, în orașul Mürzzuschlag, din estul Austriei, fiind o însemnată scriitoare austriacă, una dintre câștigătoarele Premiului Nobel în anul 2004, dar și o susținătoare a scrierilor din spațiul literar german.

După ce termină cursurile gimnaziale, în localitatea natală, aceasta, având o atracție spre spre artă, se înscrie la “Conservatorul din Viena“, acolo unde studiază compoziția, pianul sau arta teatrală, însă spre sfârșitul anilor ’60, aceasta este silită să renunțe la studii, după ce trece prin tulburări de ordin psihic.

În anul 1968, scrie manuscrisul romanului, intitulat “bukolit”, pe care îl publică, însă, abia în anul 1979.

Succesul îl descoperă însă pentru prima oară, după ce publică romanul “Die liebhaberinnen”, “Amantele”, în anul 1975, aceasta vorbind despre imaginea femeilor în concepție marxistă, fiind, de altfel și membră în partidul comunist.

Urmează scrieri teatrale dar și romane non-conformiste și agresive în exprimare, reușind să aducă o nouă viziune și un nou suflu literaturii germane din acea perioadă.

Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Die ausgesperrten”,”Exclusii”, 1980, “Lust”, “Lăcomie”, 1989 sau “Die kinder der toten”,”Copiii morților”, 1997.

Romanul “Pianista” de Elfriede Jelinek vorbește despre o tânără profesoară de pian, pe nume Erika Kohut, care lucrează la “Conservatorul din Viena” și care are parte de o experiență marcantă legată de interacțiunea cu mama sa, cea care, printr-o exigență ieșită din comun, încearcă să îi îngusteze fiicei aria de viziune asupra vieții.

Pe lângă toate divergențele cu mama sa, Erika, își cumpără haine scumpe pentru activitatea ei principală, aceea de “voyeur”, practicând activități intime cu alți parteneri, aceasta apelând la adevărate spectacole din latura “peep show”.

Imaginile din copilărie se perindă prin imaginația personajului principal, astfel că aceasta ajunge să practice auto-mutilarea, iar în legătură cu latura de voyeur, tehnicile masochiste.

Totul capătă alte valențe, atunci când Erika îl întâlnește pe Walter Klemmer, un tânăr student la inginerie, care se simte atras de aceasta și care, până la urmă, ajunge să devină elevul ei de pian.

Erika, ajunge să evadeze din mrejele posesive ale mamei sale, cu ajutorul relației cu Walter, însă problemele masochiste ale acesteia, nu o ajută, încercând să devină posesivă, dezvoltând din acest punct un impuls puternic din partea partenerului, care la un moment dat o violează, iar ea se înjunghie în braț.

Perversitatea și problemele psihice pe care le are eroina principală, oferă o nouă perspectivă artistică asupra operei, una atât socială, cât și educațională sau mitologică, căci aspectele acestea au fost desprinse din mitologie, încă din cele mai vechi timpuri.

Opera a fost ecranizată în anul 2001, fiind regizată de Michael Haneke și avându-i în rolurile principale pe actorii Isabelle Huppert, în rolul Erikăi Kohut sau pe Benoît Magimel, în rolul lui Walter Klemmer.