Elif Shafak - Cele patruzeci de legi ale iubirii

Elif Shafak este una dintre cele mai cunoscute scriitoare din întreaga lume, iar operele sale se vând în milioane de exemplare pretutindeni. Volumul se epuizează la numai câteva săptămâni de la apariție, iar ediția va fi nevoită să suplimenteze stocul numaidecât. Acțiunea romanului de față este cumva plasată în două perioade și alternează treptat între trecut și prezent.

Romanul debutează brusc cu o poveste aparent simplă, în centrul căreia se află Ella, proaspăt angajată la o agenție literară și însărcinată să facă o recenzie unui roman, care datează dintr-un trecut prea îndepărtat. Femeia are o viață aparent împlinită, un soț iubitor și o familie frumoasă. Totuși, femeia se scufundă în lectura manuscrisului și descoperă că nimic din ceea ce trăiește nu este ceea ce ea își dorește de fapt. Cealaltă parte a poveștii este una mistică, răscolitoare, care se petrece în anul 1242 și are în centru un personaj enigmatic, Shams din Tabriz.

Cele două istorii, fără nicio conexiune între ele, se întrepătrund miraculos, iar eroinele par a avea mai multe în comun decât ne-am aștepta. Iubirea și păcatul sunt două elemente deosebite, care ne dau emoții puternice și ne determină să urmărim evenimentele până la final.

Romanul este o alegorie adusă vieții, un elogiu fascinant adus relației dintre oameni, fie și la secole distanță. Religia și istoria se petrec cumva contra cronometru, fără să avem vreme de gândit ori de reflectat asupra situație expuse. Shafak vorbește despre tensiunile dintre generații, despre inegalitatea de gen, despre imposibilitatea adăpării la nou, despre sacru și profan. „Cele patruzeci de legi ale iubirii” este un roman al regăsirii, al întoarcerii, al uitării, al nebuniei. Autoarea face o trecere în revistă a mai multor evenimente majore din istoria Turciei moderne și nu numai, iar eroinele sunt prinse într-o pânză de păianjen greu de îndepărtat.

Urme din trecut, urme din prezent, trimiteri către sacralitate și sfera religioasă ori alte alegorii de tot soiul. Shafak atinge cote maxime ale fantasticului și împletește realitatea zilelor sale cu o istorie bogată, demult îngropată. Cartea nu este nici pe departe una romanică, ba din contră. Autoarea face o evaluare a diferențelor culturale și sociale dintre cele două perioade, ba chiar dorește să evidențieze impactul vremurilor trecute asupra celor prezente. Scriitoarea are darul de a evoca și transforma povestea, dar și de a utiliza tot soiul de artificii literare, care să înfrumusețeze scrierea și să îi dea un plus de valoare.

Turcia privită prin ochii lui Shafak are o fascinație aparate, o magie pe care nu o putem descifra și de care ne vom îndrăgosti iremediabil. Opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Polirom (2011), Polirom (2014).