Ellen G. White - Cugetari de pe Muntele Fericirilor

Ellen G. White, născută pe 26 noiembrie 1827, în Maine, a fost o pionieră creștină americană, fiind implicată în fondarea "Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea", ce a dus la formarea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Cartea "Cugetări de pe Muntele Fericirilor" oferă un studiu asupra versetelor cheie din Predica lui Iisus. Volumul este o binecuvântare a cerului oferită lumii, - un glas de la tronul lui Dumnezeu. Aceste cugetări au fost date lumii spre a-i fi legea datoriei, lumină din cer, speranță și mângâiere în mijlocul greutăților, bucurie și alinare pe tot parcursul vieții. Fericirile sunt salutul lui Hristos, de pe buzele Sale revărsându-se binecuvântări, precum izbucnirea unui șuvoi de viață îmbelșugată. Iisus își deschide brațele ca un refugiu atât pentru cei săraci cu duhul, cât și pentru cei blânzi, smeriți, întristați, disprețuiți și prigoniți, transmițându-le tuturor același mesaj: "Veniți la Mine... și Eu vă voi da odihnă". El poate privi asupra nenorocirilor omenești, fără nicio urmă de părere de rău ca l-a creat pe om, văzând mai mult decât păcat, mai mult decât nenorocire, datorită nemărginitei Sale iubiri și înțelepciuni putând vedea posibilitățile omului, înălțimea la care acesta poate ajunge. Cugetările rostite de Hristos pe Muntele Fericirilor își vor păstra totdeauna puterea, fiecare fraza fiind un giuvaier din tezaurul adevărului, principiile enunțate în cartea lui White fiind pentru toate veacurile și pentru toate clasele sociale. Anterior nașterii lui Iisus în Betleem, cu peste paisprezece veacuri înainte, oamenii din Israel s-au adunat în valea Sihemului, vocile preoților auzindu-se de pe o coastă a muntelui pe cealaltă, vestind binecuvântări și blesteme, transmițându-le celor prezenți că dacă vor asculta de poruncile Domnului vor primii binecuvântarea Sa, iar dacă nu...blestemul. Datorită acestei reuniri, muntele de pe care au fost rostite cuvintele sfinte a ajuns să fie cunoscut drept Muntele Bunecuvântării.

Când Mântuitorul Și-a început lucrarea de slujire, credința populară despre El și despre lucrarea Sa era văzută într-un mod în care arăta că poporul nu era pregătit să-l primescă. Spiritul devoțiunii se pierduse în tradiții și ceremonii, profețiile fiind tâlcuite după dorința inimii trufașe și iubitoare de lume. La a doua Sa vizită la Ierusalim, Iisus a fost târât înaintea Sinedriului, doar teama de norod determinându-i pe demnitari să nu încerce să-I ia viață. Din acel moment, părăsind Iudea, Iisus Și-a început lucrarea în Galilea, continuată pentru cateva luni înainte de ținerea Predicii de pe Munte. "Împărăția cerurilor este la uși" era solia pe care Acesta o vestea prin țară reținând atenția tuturor categoriilor de oameni, aprinzând și mai mult flacăra nedejdilor lor ambițioase. Singur, pe un munte situat aproape de Marea Galileii, Mântuitorul petrecuse o noapte întreagă rugându-se pentru cei care credeau în El. La ivirea zorilor, Acesta i-a chemat la Sine, asezându-și mâinile pe capetele lor spre binecuvântare, punându-i la o parte pentru lucrarea Evangheliei. Mai apoi, se strânseră la malul marii, unde începuse să se adune din zorii zilei o mare mulțime. Veniseră oameni atât din satele Galileii, dar și din Iudea, și chiar din Ierusalim, din Perea și din ținutul Decapole, din Idumeia, din sudul Iudeii, din Tir și Sidon. Deoarece, țărmul marii devenise neîncăpător pentru toată mulțimea ce venise să-L asculte, Iisus merse apoi spre coasta Muntelui, ajungând la un loc mai ridicat, care îi îngăduia mulțimii să îl asculte, El se așeză pe iarbă, ucenicii și mulțimea urmându-l.

Cartea "Cugetări de pe Muntele Fericirilor" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în opt ediții, și anume: Cuvântul Evangheliei (1993), Viață și Sănătate (2019), Viață și Sănătate (2004), Viață și Sănătate (1996), București (1993), Păzitorul Adevărului (2003), Viață și Sănătate (2003) și Graiul Literar (1940).