Marea luptă este una dintre scrierile cele mai de preț pe care autoarea Ellen White le aduce în fața publicului. Cunoscută pentru pledoariile sale în numele credinței, pentru epopeile pierdute în numele divinității, avea să se remarce la nivel internațional și să cucerească masele cu scrierile sale. Cartea prezentă este o istorisire imaginară, care evocă lupta eternă dintre bine și rău, lupta purtată de Iisus împotriva Necuratului, lupta omenirii întregi pentru mântuire.
Bătăliile în numele credinței s-au dat dintotdeauna, iar cele mai mari dezastre ori mișcări au pornit pentru idealuri fantastice, greu sau chiar imposibil de atins. De-a lungul timpului, istoria avea să se repete, iar religia avea să fie sectorul care a suferit cele mai importante schimbări. Din Antichitate până-n zilele noastre, creștinismul avea să treacă prin numeroase încercări, iar susținătorii săi vor fi supuși unor grele încercări. Biserica și politica au fost, până la un moment dat, două entități alipite, iar acest aspect avea să aducă omenirii atât avantaje, cât și dezavantaje.
Ulterior, aceste două entități au fost separate, iar soarta lor avea să fie decisă de personaje controversate, corupte, care ascund secrete nebănuite și urmează dogme și credințe absurde. Confruntarea dintre rău și bine va dăinui veacuri de-a rândul, iar numele lui Iisus va fi adesea luat în derâdere și purtat în nenumărate discuții. White avea să redacteze acest manuscris din dorința de a aduce în atenția noastră o parte uitată a omenirii, o istorie uitată, o latură nevăzută a credinței. Opera este fructul imaginației și cercetării personale a autoarei, iar manuscrisul va fi intens studiat de critici și specialiști în acest domeniu.
Tradusă în mai multe limbi de circulație mondială, scrierea avea să trezească controverse numeroase la nivel internațional, iar autoarea să fie acuzată de o falsificare a religiei, o mistificare stranie a faptelor și o hiperbolizare a divinității. S-a discutat chiar că autoarea s-ar fi inspirat din alte scrieri celebre ori că manuscrisul nu ar fi fost conceput întru totul de Ellen White.
Totuși, dincolo de toate aceste speculații, succesul lucrării este garantat, iar numele autoarei devine cunoscut în întreaga lume. Alegoria adusă binelui este diversă și originală la White, iar inadvertențele textului vor trece neobservate. Chipurile biblice vor fi și ele descrise diferit de maniera în care sunt prezentate în Biblie, iar actele de binefacere vor fi trecute în plan secund. Câteva momente cheie de la facerea lumii sunt tratate în amănunt, iar minunile înfăptuite de Iisus sunt bine documentate și descrise în scrierea prezentă.
Scriitoarea devine asemenea unui profet, care anticipează ceea ce avea să urmeze. White ne vorbește despre puterea iertării, despre reculegere, despre trădare și urmările acesteia, despre chinurile Mântuitorului și despre lupta continuu a binelui împotriva răului. Spre final, autoarea face o pledoarie pe care o închină vieții întru religie și căință și ne vorbește despre spovedania supremă și despre existența lumii de dincolo, despre Iad și Rai, despre pedepse și pedepsiți.
Cartea va fi tradusă și utilizată drept sursă de inspirație pentru alți scriitori, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Păzitorul Adevărului (2002), Centrala Presei (2009).