Cunoscută în rândul suporterilor săi drept un profet contemporan, Ellen G. White a fost o activistă americană, fondatoare a Mișcării Adventiste de Ziua a Șaptea. Având o existența controversată, susținând că are viziuni despre venirea unui sfârșit al lumii ori o revenire a lui Hristos pe pământ.
Născută într-o familie numeroasă, având o soră geamănă și trăindu-și copilăria la o fermă din Anglia, Ellen își construiește o carieră extraordinară. Fiind convinsă că a comis păcate greu de iertat, petrece nopți întregi în rugăciune și se pedepsește astfel pentru faptele sale incalificabile. La 12 ani suferă un accident din pricina căruia va sta în comă mai multe săptămâni. Când își revine, White înțelege că are o menire specială pe acest pământ și declară pretutindeni că poate vedea viitorul. Viitoarea activistă începe să schițeze viziunile pe care susține că le are și încheagă astfel primele manuscrise.
Când își cunoaște viitorul soț, James Springer White, își găsește și sprijinul mult visat. Alături de acesta, Ellen începe diferite cercetări, iar scrierile sale încep să acopere sfere mai largi. Așadar, teme precum religia, sacralitatea, misterele universului ori un eminent sfârșit al lumii, vor fi tratate în romanele ce vor fi traduse în peste 30 de limbi de circulație mondială.
Succesul lui White se datorează, îndeosebi, caracterului non-ficțional. Autoarea nu dorește să falsifice realitatea, nici să aducă predicții îngrozitoare.
„Tragedia veacurilor” este probabil cea mai celebră operă semnată Ellen G. White, publicată în 1858. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale operei, dintre care amintim: Editura Viață și sănătate (2011/2003), București (1992), Ancaprint (2006).
Conținutul este unul de-a dreptul bizar și înfricoșător. Avem de-a face cu câteva preziceri ale autoarei, o luptă între cele două lumi, un conflict fățiș între rău și bine. Scriitoarea aduce în paginile cărții numeroase trimiteri la religie, la fapte abjecte comise de-a lungul vremii și susține o viitoare răzbunare a forțelor oculte. Nicăieri însă nu este pomenit crezul trinitarian, căci White nu a urmărit vreo doctrină anume. Mai mult, soțul acesteia susținea că White s-a ferit întotdeauna de pomenirea Sfintei Treimi.
Deși s-a bucurat de un succes răsunător, Ellen White a fost deseori criticată și acuzată de acte de plagiat. Multe dintre scrierile sale conțin pasaje împrumutate de la alți autori, fără a se preciza care sunt aceștia. White își evocă viziunile în cărțile sale și pune sub semnul întrebării existența celor sfinte, ori vorbește despre supremația lui Hristos prin răzbunare. De asemenea, titlul cărții sugerează o tragedie iminenta și o incapabilitate a oamenilor de a privi dincolo de cele obișnuite.
White nu se vrea un Nostradamus, dar prezintă evenimente pe care noi muritorii de rând, nu le anticipăm. Până în zilele noastre, cărțile sale produc încasări colosale care merg către fundația cu același nume, însă vor fi urmărite permanent de controversa veridicității lor.