Elvira Bogdan - Talismanul de safir

Elvira Bogdan, născută pe 13 septembrie 1904 în București, este autoarea mai multor cărți de copii, fiind cunoscută, în special, pentru romanul "Domnița Ruxandra", publicat în anul 1969. A absolvit liceul la București, urmând ulterior cursurile Facultății de Litere și Filosofie din capitală, continuându-și cursuri de specializare la Paris.

De-a lungul vieții, Elvira Bogdan a publicat numeroase cărți, între care: "Talismanul de safir" (1931), "Domnița Ruxandra" (1969), "Castelele Loarei" (1947), "Aurora, mireasa soarelui" (1969), "Aurore, la belle mariee du soleil" (1975), "Prin Italia, patria artei" (1976), "Le grand amour de la Princesse Rouxandra" (1977), "Mirella cu vocea de aur".

În cartea "Talismanul de safir", purtându-ne între vis și viață, între lumea liberei fantezii și aceea a surselor istorice respectate cu strictete, autoarea oferă pe nesimțite copiilor cunoștinte de istorie românească și universală, menite să-i introducă în adevărurile adânci ale vieții sociale, ale culturii, ale moralei în raporturile dintre oameni. Prezența unor personaje istorice precum Radu Popescu și Radu Greceanu, cărturari și cronicari munteni vestiți, învioarează culoarea de epocă și întărește conturul de adevăr al scenelor.

Povestea începe "într-o seară de mai", atunci când "de pretutindeni, plante și gângănii, redeșteptate la viață nouă după somnul lung al iernii, păreau că preamăresc aceasta primăvară timpurie și bucuria de a trăi, în timp ce se încălzeau în voie sub razele blânde și binefăcătoare ale soarelui". Mioarei, personajul în jurul căreia este construită întreaga poveste, în timp ce se pregătea de teza pe care urma să o aibă la istorie, ajunsă la lecția despre Ludovic al XIV, regele Franței, căruia i se mai zicea și Regele Soare, în carte vorbindu-se despre bogăția și strălucirea de la Curtea lui, despre nenumăratele castele pe care le avea, în special despre vestitul Versailles, îi alunecă gândul pe nesimțire spre visare: "Să poți călători în timp, să poți vedea aievea atâtea și atâtea locuri necunoscute, își zise ea... să trăiești farmecul neasemuit al călătoriilor în diferite țări, fiecare având altă înfățișare, alte obiceiuri...[ ] Cât aș fi de fericită să pot călători în acele vremuri de mult apuse!...".

După ce se trezește din visare, în fața Mioarei apare un pitic, pe nume Sispo, ce a fost trimis de către Crăiasa Zânelor Munților și Pădurilor pentru a o răsplăti pe fată, deoarece la salvat de la moarte pe Irkan Cerbul, fiul Zânei-Căprioare: "copilă dragă, află că mama celui pe care l-ai salvat dorește, în marea ei mulțumire, să fii răsplătită mai presus de orice așteptări! De aceea m-a rugat să te ajut să știi ce să ceri, când vei fi în fața preaputernicei Zâne și ea te va întreba ce dorință ai vroi să-ți îndeplinească. Nimic nu m-ar face atât de fericită ca putința de a călători în vremuri care au fost. [] Trebuie să știi că pentru a-ți îndeplini această dorință, ai nevoie de Talismanul de safir, cu puteri neînchipuite: cu el poți călători în Timp și Spatiu...".

Împreună cu Sispo, Mioara zboară spre Palatul de Cleștar și Diamante al Crăiesei Zânelor Munților și Pădurilor, ce se află la poalele unui munte înalt. Ajunși la castel, pașesc într-o sală de marmură albă ca laptele, încrustată cu nenumărate pietre prețioase, ce întruchipau ghirlande pe pereți. În continuare, Sispo îi prezintă Mioarei cele unsprezece săli ale castelul, printre care: "Sala lebedelor",  "Sala opalelor", "Sala smaraldelor", "Sala rubinelor", "Sala ametistelor", "Sala de aur", "Sala stalactitelor și stalagmitelor", și "Sala tronului" - unde sunt adunate zânele ocrotitoare ale fiecărui soi de animale din munți și păduri.

Cartea "Talismanul de safir" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Ion Creangă (1985) și Tineretului (1967).