Despre Emil Botta
Poet, prozator si actor roman, s-a nascut in anul 1911, la Adjud. A fost fiul lui Theodor Botta, medic al cailor ferate, și al Aglaiei.
A facut clasele primare la Adjud, dar la varsta de 15 ani a fugit de acasa pentru a-si indeplini visul de a deveni actor. Intre 1929-1932 a urmat Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti si, dupa mai multi ani petrecuti pe unele scene de provincie, a devenit actor al Teatrului National din Bucuresti, unde a jucat roluri exceptionale (Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Napasta).
A prestat roluri in filme precum: Se aprind facliile (1939), Viata nu iarta (1958), Eruptia (1958), Cand primavara e fierbinte (1960), S-a furat o bomba (1961), Poveste sentimentala (1961), Pasi spre luna (1963), Padurea spanzuratilor, (1964), Rascoala (1965), De-as fi Harap Alb, (1965), Sah la rege, (1965), Dacii (1966), Faust XX (1966), Subteranul (1967), Columna (1968), Mastodontul (1975), Premiera (1976).
Ca poet a debutat cu poemul Strofa ultima in revista Bilete de papagal (1929). Primul sau volum, Intunecatul april, a aparut in 1937 la „Fundatiile regale pentru literatura si arta, care a fost si premiat. In paginile revistei a avut o prezenta mai indelungata; aici i s-au publicat volumele Pe-o gura de rai (1943), Ciclul Vineri (1971) – in volumul Versuri, si Un dor fara satiu (1976). Dupa o tacere de aproape trei decenii, si-a facut din nou prezenta simtita cu ciclul inedit Vineri (Versuri, 1971).
In 1953 a fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (pentru merite deosebite, pentru realizari valoroase in arta si pentru activitate merituoasa), urmat de Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967, pentru merite deosebite in domeniul artei dramatice) si clasa I (1971, pentru merite deosebite in opera de construire a socialismului). Inainte de anul 1968 a primit titlul de Artist emerit. De asemenea, a primit Premiul Mihai Eminescu al Academiei Romane. Pe 24 iulie 1977, la Bucuresti, Emil Botta a trecut in nefiinta.
Opera: Intunecatul April, 1937; Pe-o gura de rai (1943); Poezii (1966); Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri, 1971) Poeme (1974); Un dor fara satiu (1976) - versuri. Trantorul (1938, editia a II-a, 1967) - proza.