Emil Brumaru - Cersetorul de cafea

Volumul "Cerșetorul de cafea" de Emil Brumaru este o colecție de scrisori și reflecții care dezvăluie personalitatea plină de viață și spiritul ludic al autorului. Cartea a fost publicată în anul 2004 și republicată ulterior în mai multe ediții, precum Polirom 2012 și 2014. 

Cartea adună corespondența dintre Brumaru și criticul literar Lucian Raicu, dând o perspectivă personală asupra reflecțiilor și intereselor poetului. Cartea analizează legătura dintre literatură, existență și procesul de creație. Brumaru își împărtășește admirația pentru cărți, scris și efectele halucinante ale cafelei, care devine un simbol al inspirației și al ritualului artistic.Scrisorile sunt încărcate de umor, ironie și reflecții adânci asupra literaturii, prieteniei și existenței. Brumaru își împărtășește opiniile despre lucrările literare clasice, inclusiv cele ale lui Dostoievski, și despre relațiile cu alți scriitori. Împărtășește amintiri din perioada copilăriei, trăiri din cariera sa de medic la Dolhasca și își analizează identitatea literară. Aceste mărturisiri sunt frecvent caracterizate de un ton autoironic și o sinceritate captivantă. Brumaru vorbește despre literatură ca despre o dragoste intensă, aproape obsesivă, și își manifestă dorința de a se "uni" cu cărțile. Metafora arată legătura sa strânsă și de neclintit cu arta scrisului. Cartea este presărată cu anecdote și observații pline de farmec, care reflectă personalitatea nonconformistă a autorului. De exemplu, Brumaru își imaginează personaje literare în contexte moderne sau le adresează întrebări retorice pline de spirit.

Emil Brumaru s-a născut pe 25 decembrie 1938 și a fost unul dintre cei mai apreciați poeți români, cunoscut pentru lirica sa plină de imaginație și umor. S-a născut în Bahmutea, Basarabia, astăzi Republica Moldova, și a crescut într-un mediu rural care i-a influențat profund scrierile. Brumaru a studiat medicina la Facultatea de Medicină din Iași, pe care a absolvit-o în 1963. A lucrat ca medic în Dolhasca, o experiență care i-a inspirat multe dintre poeziile sale. În 1975, a renunțat la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului. A debutat în revista “Luceafărul”, iar primul său volum de poezii, Versuri, a fost publicat în 1970. Acesta i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, marcând începutul unei cariere literare remarcabile. Poezia lui Emil Brumaru este caracterizată de o combinație unică de fantezie și ironie, printre cele mai apreciate fiind “Detectivul Arthur”, “Julien Ospitalierul”, “Dumnezeu se uită la noi cu binoclul”, și “Cerșetorul de cafea”.

Emil Brumaru a fost distins cu numeroase premii literare și a colaborat cu reviste prestigioase precum România literară și Cronica. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi și incluse în antologii internaționale. Brumaru a rămas în memoria cititorilor ca un poet al bucuriei și al frumuseții, care a celebrat viața în toate formele ei.