Cartea Amurgul gândurilor, scrisă de filosoful și scriitorul român Emil Cioran, a apărut în primă ediție în anul 1940, în titlul original în franceză Le Crépuscule des pensées.
Emil Cioran a fost apreciat ca fiind "cel mai mare nihilist al Occidentului de la Nietzsche încoace". Nihilist şi existenţialist, Cioran se ocupă de concepte precum moartea, angoasa, absurdul, infinitul, neantul, haosul, agonia, sinuciderea, nebunia. Exprimarea literară, dar mai ales ideile susţinute, fac din Emil Cioran reprezentant tipic al orientărilor deconstructive ale secolului al XX-lea în linia antiistorismului, antireprezentaţionismului şi nonraţionalismului specifice şcolilor continentale din Germania, Italia, Franţa.
În Amurgul gândurilor pasaje precum: "În orice parte ai apuca nu dai decât de Dumnezeu", frizează de departe o vocaţie mistică ratată, o poziţionare antitetică faţă de transcendenţă, un demers apofatic cu intermitenţe meonice cauzate, pe de o parte de tendinţa de antropomorfizare a divinului, de nevoia imperioasă a fenomenalizării sacrului, dar şi de conştientizarea imposibilităţii unei astfel de metamorfoze senzitive a instanţei inteligibile.
În mod paradoxal la Cioran nevoia de Dumnezeu este echivalentă cu nevoia lipsei de Dumnezeu. Filosoful din Răşinari stă sub semnul unei încălcări flagrante a principiului non-contradicţiei, a unei febre mistice inversate, care sfidează principiile logice: „Căci tot ce este dezminte şi confirmă Divinitatea.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe.
„În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sunteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre!“ - Emil Cioran