Emil Cioran - Despre neajunsul de a te fi nascut

Emil Cioran este unul dintre cei mai nostalgici autori pe care România i-a oferit literaturii universale. Adesea, acesta este comparat cu Zola și cu Balzac, dar maniera în care scrie este una inconfundabilă și plină de sensibilitate. Cioran este un nostalgic, un visător nebun, care se întoarce adesea în timp și ne determină să-l urmărim cu mare interes. Scrierile sale nu sunt, ce-i drept, pentru oricine, ci mai degrabă se adresează unui grup mai restrâns de cititori melancolici.

Cărțile sale sunt extraordinare, pline de tumult, în special interior, dar care va conta enrm în ochii publicului, iar numele lui Cioran va fi cunoscut pretutindeni. Cărțile sale sunt extraordinare, pline de tumult, îndeosebi interior, iar publicul va fi cucerit de maniera în care Cioran își exprimă fără teamă emoțiile, fricile și trăirile contradictorii. E drept, cartea aceasta este, de fapt, un jurnal straniu, o confesiune nebună a unui ins care, aproape întreaga sa viață, a fost marcat de depresie și nostalgie. Fiecare paragraf al lucrării este destinat publicului care caută să descopere personalitatea autorului și care dorește să înțeleagă de unde a izvorât geniul literaturii universale.

Romanul este incredibil, dar plin de pasaje triste și emoționante, iar publicul va fi fascinat de felul în care Cioran scrie și gândește. Cumva, toate gândurile sale sunt acum aduse în prim plan, iar veacurile pe care le evocă vin mai aproape decât ne-am fi așteptat. Astfel, călătorim în timp, luăm parte la transformarea societății în care acesta trăiește și pe care cu nonșalanță ne-o descrie.

Autentic, real, trist și arogant pe alocuri, Cioran se pierde pe sine în încercarea de a se salva. Se lasă pradă unui Paris care îl va găzdui și care îi va oferi un soi de libertate. El însuși mărturisea că Parisul este locul ideal în care îți poți rata viața. Ironia sorții face ca Cioran să-și afle menirea aici și să cunoască succesul extraordinar. Este apreciat peste hotare pentru lungile sale paragrafe filosofice, pentru îndrăzneală, pentru nebunie și pentru viziune. Este geniul de neînțeles, pierdut printre străini, acel om care nu găsește niciodată locul în care să se stabilească. Este un hoinar, cu sufletul greu, cu mintea plină de fel și fel de idei care nu îi dau pace. Este un creator, care se eliberează de catharsis doar prin arta sa, doar atunci când deschide altora porțile sufletului său pustiit. Lasă francezilor jurnale peste jurnale, poezii, pledoarii și secrete care vor fi publicate după moartea sa, dar niciunul ca manuscrisul acesta. Intensitatea cu care își evocă viața este nemaipomenită și claritatea cu care vorbește despre cele mai mari necazuri ale sale. Suntem atrași și rămânem alături de Cioran în această incursiune nebunească, iar la final înțelegem de ce este numit nostalgicul trist al literaturii universale. Dar, când a fost nostalgia vreodată răsărită din prea multă fericire ori exaltare? Or, ce geniu s-a născut din lumină?

Pe site-ul nostru, cartea poate fi găsită în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2003), Humanitas (2005).