Cartea Schimbarea la față a Romaniei, scrisă de Emil Cioran, a apărut în primă ediție în anul 1936 la București. Cartea a apărut ca o proiecție a anilor '30, o perioadă ce s-a confruntat cu mari crize economice, politice și sociale, toate manifestate și înregistrare pe plan local cât și global.
Cioran cercetează în teza cărții saltul României de la stadiul biologic ca popor, la stadiul spiritual ca națiune. Prin prisma vederilor macro, dezvăluie traiectoria sinuoasă a României, pe parcursul istoriei. Spiritul revoluționar român se transformă într-o rațiune ce "întronează o nouă lume de idei și o nouă structură socială". Acest salt istoric, pentru a reuși să se plaseze într-o sferă superioară, arde etape de dezvoltare și de aici apare și o anumită aspirație pentru revoluție. Acest mecanism revoluționar reprezintă și o rampă de lansare pentru tările secundare, mai periferice, pentru a-și implementa identitatea ca nație, sau, după cum spune Cioran, "șira spinării a națiunilor". Această ieșire din anonimat face ca tranziția poporului spre națiune să vitalizeze și să desăvârșească și dezvoltarea politică și spirituală a țării.
Deși pozează în ipostaza unui antinaționalist, conturbat de ideea de a fi român, Cioran incită la fortificarea identității naționale prin impulsul: "Tot ce nu e profeție în România este un atentat împotriva României". Inocoronarea României cu un nimb istoric poate fi realizabilă doar prin elanul prometeic și fanatic al unui salt transfigurator: "O Românie fanatică este o Românie schimbată la față. Fanatizarea României este transfigurarea României".
"Am scris aceste divagaţii în 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune şi orgoliu. Din tot ce-am publicat în româneşte şi franţuzeşte, acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deşi îmi pare evidentă prezenţa isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim cîteva pagini pretenţioase şi stupide." - Emil Cioran