Unul dintre cei mai cunoscuți filosofi români ce a ajuns și în sufletele celor de peste hotare este Emil Cioran. Acesta s-a născut pe 8 aprilie 1911 într-o familie de intelectuali, cu o mamă ce provenea din nobilimea franceză. Încă de tânăr a fost pasionat de religie și filosofie așa că a mers pe acest drum și a ajuns să fie elevul lui Nae Ionescu și Tudor Vianu, două mari nume ale culturii române. Pentru că știa foarte bine limba germană, a ales să se concentreze pe filosofii germani cum ar fi Arthur Schopenhauer și Frederick Nietzsche, autori ce i-au inspirat gnosticismul.
Pentru că avea o afinitate față de Mișcarea Legionară alături de Petre Țuțea si Mircea Eliade, unii dintre cei mai buni prieteni ai săi, nu a fost privit cu ochi buni de către cei din guvernul comunist așa că nu avea prea multe privilegii. Din această cauză toată familia sa va fi urmărită de Securitate și le va fi greu să îl viziteze în țările unde urma să se stabilească. După ce va obține o bursă de studiu la Berlin și va locui acolo pentru ceva vreme, va publica și primul său volum intitulat "Pe culmile disperării", în 1934. Va urma o perioadă în care va fi dascăl la liceu apoi va primi o nouă bursă de studiu, de data aceasta la Paris. A fost fascinat de oamenii și cultură de acolo iar și a decis să înceapă să scrie pentru această lume minunată. Nu a obținut niciodată cetățenie franceză dar a fost recunoscut ca unul dintre scriitorii lor, poate chiar unul dintre cei mai buni.
La 70 de ani își va retrăi adolescența și se va simți mai viu că oricând. O va reîntâlni pe Friedgald Thoma, femeie ce era cu mult mai tânără că el, cu care va avea la activ peste 50 de scrisori de dragoste și durere. La câțiva ani distanță începuse să își piardă memoria, să uite chiar și cele mai importante lucruri și era conștient că ăsta îi va fi sfârșitul.
Autorul se stinge din viață pe 20 iunie 1995 la Paris după ce în ultimii ani din viață a fost chinuit de boala Alzheimer.
Lucrarea filosofică "Silogismele amărăciunii" a fost pentru prima dată publicată în limba franceză cu titlul "Syllogismes de l'amertume" de către editura Gallimard în 1952. În limba română te poți bucura de edițiile Humanitas publicate în 1992, 1996, 2002 și 2007.
Cartea nu a fost niciodată de sine stătătoare, ea a împrumutat multe dintre ideile vechi și le-a dezvoltat în ceva nou. Poate că din această cauză nu a fost primită prea bine, toate ideile erau deja discutate și acum repetate. Totuși, era un nou scriitor pe piața franceză și avea nevoie de bani așa că s-au grăbit să publice ceva doar pentru a primi faimă. Pe moment nu s-au întâmplat însă după 20 de ani a ajuns cea mai citită carte a sa în Franța și Germania. Că și în celelalte opere, accentul se pune foarte mult pe religie. "Fără Dumnezeu totul e neant. Iar Dumnezeu? Neantul suprem" la asta se rezumă zeci de pagini ce analizează această prezență mistică pentru mulți dintre noi.