Despre Emil Garleanu
Emil Garleanu s-a nascut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878 la Iasi. Parintii, locotenent-colonelul Emanoil Garleanu (1846-1918) și mama, Pulheria, nascuta Antipa, locuiau în apropierea Copoului, in fata gradinii lui Voda Sturza, loc cu o priveliste incantatoare de care isi va aminti ulterior scriitorul.
Fiind un copil ciudat, de o prea mare sensibilitate si concentrare, isi ingrijoreaza mama prin starile lui de visare. Parintii se despart si lasa copilul in grija unei matusi din Iasi, care urmeaza sa-i cultive inclinarea spre duiosie si frumos. In perioada 1885 -1889 urmează scoala primara, la Scoala nr. 2 din Sararie. Isi petrece vacantele in satul bunicii, de langa Targu Frumos. In 1889 incepe liceul la Iasi, unde urmează trei clase. Se retrage si se inscrie la Scoala Fiilor de Militari din Iasi. Insa este indrumat de doi factori spre cariera armelor: influenta tatalui si proximitatea cazarmilor, unde a avut deseori ocazia sa vada armele. Intre 1892-1896 frecventeaza Scoala Fiilor de Militari si devine coleg cu Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart. Recasatorita cu colonelul Ghirulescun, mama sa moare in anul 1896 de tuberculoza.
Intre 1896 - 1900 urmeaza Scoala Militara de Infanterie si Cavalerie, iar dupa doar un an si trei luni renunta. A fost sublocotenent in armata romana, dar exilat la Barlad pentru activitatea sa publicistica, interzisa de regulamentul militar.
Emil Garleanu debuteaza in literatura in anul 1900, publicand schita Dragul mamei si poezia Iubitei in revista Arhiva din Iasi, sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza revista Fat-Frumos in 1904. O buna parte din scrierile sale sunt publicate si la reviste precum Convorbiri literare si Semanatorul. In 1905 publica primul sau volum de proza Batranii. Paraseste Barladul in 1906, stabilindu-se la Bucuresti. In acelasi an se casatoreste cu Marilena Voinescu si vor avea impreuna o fiica, Rodica. Publica si la reviste precum Convorbiri critice, Samanatorul. Un an mai tarziu se stabileste la Bucuresti, devenind redactor la "Neamul Romanesc", revista condusa de Nicolae Iorga. In iunie 1914, Emil Garleanu este operat la spitalul Coltea din Bucuresti si transferat la Campulung Muscel.
La 2 iulie 1914 Emil Gârleanu moare din cauza unei congestii renale, la Campulung Muscel (36 de ani). Este inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.