Despre Emile Faguet
Auguste Emile Faguet (n. 17 decembrie 1847 - d. 7 iunie 1916) este un autor si critic literar francez. El este cel care a coordonat doctoratul criticului literar roman Eugen Lovinescu. Dupa ce a predat o vreme in La Rochelle si Bordeaux, s-a intors la Paris pentru a actiona ca profesor asistent de poezie in universitate. In anul 1897 a devenit profesor.
Si-a aratat inclinatia pentru analiza textelor franceze ale Iluminismului de la o varsta frageda; cu o viziune independenta si originala care, intr-un anumit fel, a ajuns sa ofere un contrapunct de rebeliune impotriva stagnare repetitiva si sterila a criticii actuale.
A contribuit cu foiletoane si cronici dramatice la mai multe reviste (Soleil, Journal des Debats politiques et litteraires). Activitatea sa de publicist s-a desfasurat pe parcursul a treizeci de ani, impartiti la jumatate de pragul dintre cele doua secole. O parte din aceasta contributie va constitui materia volumului Notes sur le theatre contemporain, precum si a celor cinci serii din Propos de theatre. Legat de teatru, avand de data aceasta un caracter teoretic si de sinteza, in anul 1898 a aparut lucrarea Drame ancien, drame moderne.
Teza de doctorat a constituit debutul sau (1883); aceasta se numeste La Tragedie en France au XVIe siecle. In acelasi an a fost publicat primul volum din aceasta serie a „secolelor”, Dix-septieme siecle. Celelalte volume din serie, publicate in ordine, sunt: Dix-neuvieme siecle (1887), Dix-huitieme siecle (1890); Dix-septeme siecle (1890), Seizieme siecle (1893).
In 1900 aparea, in doua volume, Histoire de la litterature francaise depuis les origines. Trei ani mai tarziu au aparut doua carti despre doi filosofi: En lisant Nietzsche (1903) si Pour qu'on lise Platon (1905). Dintre multe alte titluri mai putem aminti o serie de „Initieri” (in literatura, in filosofie), cum ar fi En lisant les beaux vieux livres sau L'Art de lire, continand mai ales sfaturi pentru o lectura profitabila. In 1925, postmortem, a aparut Histoire de la poesie fransaise (doua volume), adunand unele dintre cursurile tinute de Faguet la Catedra de poezie franceza de la Sorbona.
Cea mai buna lucrare a sa este Politiques et Moralistes du XIXe Siecle, in 3 volume (1891–1900; Moralisti si ganditori politici ai secolului al XIX-lea). Odata cu primul volum din aceasta serie isi face loc tot mai evident vocatia criticii ideilor filosofice si morale. Printre lucrarile sale neliterare se numara L’Anticlericalisme (1906), Le Pacifisme (1908) si Le Feminisme (1910). Din anul 1900, Emile Faguet a devenit membru al Academiei Franceze, iar in 1901 a fost distins cu Legiunea de onoare.
Opera: De Aurelii Prudentii Clementis Carminibus Lyricis (1883); La Tragedie Francaise au XVIe Siecle (Tragedia franceza in secolul al XVI-lea, 1883); Dix-neuvieme siecle (Secolulul al nouasprezecelea, 1887); Dix-huitieme siecle (Secolul al optsprezecelea, 1890); Dix-septeme siecle (Secolul al saptesprezecelea, 1890); Seizieme siecle (Secolul al saisprezecelea, 1893); Corneille (1885); Notes sur le Theatre Contemporain (3 volume, 1889–1891); Politiques et Moralistes du XIXe Siecle (Politicieni si moralisti din secolul al XIX-lea, 1891); Drame Ancien, Drame Moderne (1898); Flaubert (1899); Propos Litteraires (5 volume, 1902-1910); Le Liberalisme (Liberalismul , 1903); En Lisant Nietzsche (Citindu-l pe Nietzsche, 1904); Pour qu'on Lise Platon (1905); L’Anticlericalisme (1906); Le Socialisme en 1907 (1907); Le Pacifisme (1908); Discussions Politiques (1909); Les Dix Commandements (10 volume, 1909–1910); Propos de Theatre (Insemnari despre teatru, 5 volume, 1903–1910); Etudes Litteraires (Studii literare, 1910); L’Art de Lire (Arta de a citi, 1912); En Lisant les Beaux Vieux Livres (1911); En Lisant Moliere (1914); Initiation philosophique (1918); Histoire de la poesie francaise (1925).