Despre Emile Zola
Emile Edouard Charles Antoine Zola s-a nascut in anul 1840, pe 2 aprilie, la Paris. Copilaria si-a petrecut-o insa in orasul Aix-en-Provence, deoarece tatal sau, inginer civil, era angajat sa construiasca reteaua de apa a municipiului. In 1847 tatal sau moare, lasandu-si familia intr-o situatie financiara precara. Mama si Emile Zola se muta la Paris, unde in scurta vreme va veni si prietenul sau din copilarie Paul Cezanne. Liceul il va face in Paris, dar va pica bacalaureatul de doua ori. Fara bacalaureat nu-si va putea continua studiile, fiind astfel nevoit sa-si gaseasca de lucru. Din 1959 va petrece doi ani somer, intr-o saracie lucie. Intr-un final, in 1862, se angajeaza ca functionar la o editura; dupa ceva vreme va fi promovat la departamentul de publicitate. Pentru a-si inmulti veniturile si pentru a se face cunoscut in lumea literara, va publica articole in diverse ziare si va scrie fictiune. In 1865 va publica primul sau roman, Confesiunea lui Claude, o poveste semiautobiografica ce va atrage atentia politiei si dezaprobarea angajatorului sau. Putand sa se sustina suficient ca scriitor si jurnalist independent, pleaca de la editura unde lucra pentru a se dedica scrisului. Tot in acest an o intalneste pe Éleonore Alexandrine Meley, care ii va deveni sotie peste cinci ani.
In 1867 publica Therese Raquin, un roman despre o crima si consecintele acesteia, considerata de multi prima mare opera a lui Zola. In 1868 publica Madeleine Ferat. Tot in acest an incepe sa ii incolteasca in minte ideea unei serii de romane, douazeci la numar, asemenea Comediei Umane a lui Honore de Balzac, care va ilustra viata unei familii in decursul epocii care lua atunci nastere – epoca revolutiei industriale. Ciclul acesta de romane, care poarta numele Familia Rougon-Macquart, incepe in 1871 cu Averea familiei Rougon. Autorul va scrie timp de 20 de ani aproximativ un roman pe an, terminand astfel seria in 1893.
Este fascinat de lumea picturii si, de-a lungul anilor 1860 si 1870, aclama in articolele sale pictori precum Cezanne, Manet, Monet, Degas si Renoir. Reuseste sa zdruncine iremediabil prietenia sa cu Paul Cezanne si alti artisti plastici prin publicarea romanului Opera in 1886, in care povesteste viata unui tanar pictor inovator care, neputand sa-si exprime talentul, se spanzura in fata ultimului tablou creat. La inceputul anilor 1870 cunoaste alti autori celebri ai vremii: Gustave Flaubert, Alphonse Daudet si Ivan Turgheniev. Casa pe care o detinea in Medan devine, la inceputul anului 1878, un loc de intalnire pentru un grup de romancieri printre care Guy de Maupassant si Joris-Kal Huysmans. Impreuna publica o colectie de povestiri intitulata Serile din Medan.
Ca fondator al curentului naturalist, Emile Zola a scris doua tratate in care explica acceptiunea sa artistica: Romanul experimental, in 1880 si Romancierii naturalisti, in 1881. Naturalismul implica folosirea in literatura a doua principii stiintifice: determinismul - prin care se crede ca temeperamentul, caracterul si, intr-un final, comportamentul unui om este dat de ereditate, mediu si moment istoric, si metoda experimentala, care presupune inregistrarea obiectiva a datelor si a conditiilor.
In 1898 a intervenit in cazul afacerii Dreyfus in care un ofiter francez de origine evreiasca a fost acuzat de tradare in 1984. Considerandu-l nevinovat, scrie un articol (J’acusse) in ziarul L’Aurore in care acuza ofiteri de grad inalt ca ascund adevarul in cazul mentionat. Zola a fost acuzat de calomnie si gasit vinovat. Va fugi in Anglia, de unde se va intoarce in anul urmator, afland ca se va redeschide cazul, cu posibilitatea achitarii lui Alfred Dreyfus.
Emile Zola moare in 1902, fiind victima unei emisii de monoxid de carbon cauzate de un horn infundat. La inmormantarea sa din 5 octombrie au participat mii de oameni.