Emile Zola - Pantecele Parisului

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi ai secolului al XIX-Lea, Emile Zola, s-a născut pe 2 aprilie 1840 chiar la Paris. Părinții lui și-ar fi dorit ca el să devină avocat însă a picat examenul de bacalaureat de 2 ori. Din tinerețe se împrietenește cu Paul Cezanne cu care se va ispiti să înceapă să își pună gândurile pe foaie. Va începe prin a publica articole în diferite ziare după ce timp de doi ani trăiește de pe o zi pe alta din cauza sărăciei. În 1867 publică primul său roman, "Therese Raquin" iar la un an distanță, "Madelaine Ferait". Văzând că opera sa are succes, a început să scrie o serie de 20 de romane despre familia Rougon-Macquart, pe care o va termina în 1893. Fiind chiar întemeietorul naturalismului, Zola a simțit că trebuie să explice care e treaba, așa că scris două opere" Romanul experimental" și "Romancierii naturaliști" pentru cei ce vor să devină cunoscători.

Autorul moare pe 29 septembrie 1902 din cauza intoxicației cu monoxid de carbon provenită de la un horn înfundat. La înmormântarea sa vor participa mii de oameni însă câțiva mai sceptici, cred chiar și acum că nu a fost o pură întâmplare ci totul a fost aranjat.

Romanul "În pântecele Parisului" a fost publicat în 1873 în limba franceză. Pentru a te bucura de o ediție în limba română, poți comanda chiar acum dintre următoarele ediții: editura Romcart, 1993; Editura pentru literatură universală, 1968 sau editura Prietenii Cărții din 1999.

Romanul începe cu o noapte friguroasă în care vagoanele de la periferie transportă produse de la ferme, în Paris. Doamna Francois, o fermieră văduvă, spionează ceea ce se întâmplă de pe o movilă și îl observă pe Florent. Acesta era epuizat și înfometat așa că îl invită în căruța sa plină de legume și pornesc împreună spre centrul Parisului. Când ajung în oraș, bărbatul rămâne uimit de schimbările care s-au produs de-a lungul timpului în care a fost în exil politic. Pe vremea lui Napoleon, străzile au fost extinse, piața cea mică acum avea doisprezece pavilioane de sticlă și oțel și fiecare departament era foarte bine organizat. După ce Francois își vinde repede produsele, i-l prezintă pe Florent unui tânăr pictor, Claude Lantier. Vrând să viziteze mai în detaliu orașul, pornește cu Claude într-un tur însă totul se năruie când el, atât de înfometat, îl vede pe bărbat mâncând doar de amorul artei. La un moment dat, pictorul îl vede pe Marjolin, un tânăr pe care vrea să îl picteze. Acesta își spune povestea dramatică a vieții însă Florent era atras de vitrinele bogate ale magazinelor pe care le descria ca pe niște picturi de muzeu. Fratele lui, Quenu, proprietar al unei prăvălii, îl invită să rămână alături de familia lui iar de aici începe un episod plin de povestiri tragice din trecutul fostului exilat. Reușește să își găsească de lucru ca inspector al pieței de pește însă rămâne dezamăgit de consumerism burghez din Paris. Aici cunoaște femei ce nu sunt chiar în limitele greutății normale și începe un război rece al kilogramelor.