Emir Kusturica este un regizor, scenarist, actor și muzician bosniac născut la Sarajevo, Bosnia și Herțegovina, la data de 24 noiembrie 1954. Tatăl său, Murat Kusturica, era un om de afaceri și politician bosniac, iar mama sa, Senka Numankadić, era o actriță croată.
Kusturica a urmat cursurile Școlii de Film de la Praga, iar în anii '80 a început să-și facă numele cunoscut ca regizor de film în Iugoslavia. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără "Timpul chitarelor electrice" (1980), "Bila jednom jedna zemlja" (1994) și "Visul meu din grădină" (1998). Pentru "Timpul chitarelor electrice" și "Visul meu din grădină", Kusturica a câștigat două premii Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes.
În afară de cariera sa în domeniul cinematografiei, Kusturica este și un muzician talentat. El a fondat formația muzicală Emir Kusturica & The No Smoking Orchestra, care a devenit foarte populară în întreaga lume, mai ales în Europa de Est.
Kusturica este, de asemenea, un activist politic. El a susținut cauza sârbilor în timpul războaielor din Iugoslavia și a fost criticat pentru pozițiile sale politice de către unii colegi regizori și de către unele organizații pentru drepturile omului.
"Străin în căsnicie" este o carte scrisă de regizorul Emir Kusturica, care relatează povestea vieții sale personale, cu accent pe relația tumultuoasă cu prima sa soție, actrița Maja Mandžuka.
Cartea descrie pasiunea intensă și relația complicată a cuplului, de la întâlnirea lor în anii '70 și până la divorțul lor în anii '90. Kusturica reflectează asupra provocărilor implicate în încercarea de a construi o relație de cuplu durabilă, subliniind importanța iubirii și nevoia de a ne împăca cu inevitabilitatea schimbării și a pierderii.
Romanul explorează în profunzime aspecte intime ale relației, cum ar fi sexul și gelozia, dar și probleme mai largi, cum ar fi rolul artei și al creativității în viața umană și modul în care politica și contextul istoric pot afecta viața de zi cu zi a oamenilor.
"Străin în căsnicie" a fost apreciat de critici pentru stilul său inovator și pentru autenticitatea și sensibilitatea cu care Emir Kusturica abordează subiectul relației sale cu Maja Mandžuka. Romanul a fost laudat pentru felul în care prezintă dragostea și pasiunea dintre cei doi, dar și pentru abordarea sa onestă și deschisă a problemelor cu care se confrunta cuplul.
Cu toate acestea, cartea a fost, de asemenea, criticată pentru tonul său pesimist și pentru faptul că prezintă relația cuplului ca fiind una extrem de disfuncțională, fără a oferi prea multe detalii despre aspectele pozitive ale relației lor. De asemenea, unele recenzii au menționat că, deși cartea este o mărturisire sinceră a experienței personale a autorului, ea nu oferă suficiente informații despre contextul politic și social în care relația lor a avut loc.