Erasmus din Rotterdam, erudit și teolog olandez, unul dintre cei mai însemnați umaniști ai Renașterii, avea să lase o moștenire literară extraordinară. Critică biserica catolică a vremii, fapt ce va atrage ura semenilor săi, ba chiar îi va aduce exilul. Precursor al reformei religioase, fiu de preot nelegitim, frecventează scoli și universități înalte, iar, mai apoi, intră în mănăstirea ordinului augustinian. Mai târziu, pornește într-o adevărată incursiune prin Europa și se stabilește pentru o bună bucată de vreme la Paris. Aici ia studii teologice și filosofice, însă asta nu îl va apropia prea tare de dogmele Bisericii. Își atrage ura înțelepților epocii pentru exprimarea dură făță de dogmatismul bisericesc, iar apoi se dedica studiilor limbii. În Anglia avea să îl cunoască pe Thomas Morus, și va preda la Universitatea din Cambridge. Își dedică mare parte din viață studierii dogmelor religioase și întreaga sa carieră va fi îndreptată în această direcție.
Erasmus înțelege legile creștinătății, însă nu le acceptă ca atare și de aici pornește o adevărată reformă literară. Autorul pornește în căutarea adevărului biblic și vorbește despre originea umanității și despre crezul universal valabil al națiunilor. Astfel, în accepțiunea olandezului, credința este necesară și vitală dezvoltării unei națiuni, dar până într-un punct. Când credința devine dogmatică și bazată pe legi absurde, Erasmus militează pentru îndepărtarea de aceasta.
Erasmus din Rotterdam luptă împotriva superstițiilor și notează importanța înțelegerii realității, fără alte artificii imaginare. „Despre război și pace” este una dintre cele mai importante opere ale gânditorului, bazată pe studiile și cercetările personale, care ridică semne de întrebare cu privire la credință, libertate de alegere și afinități politice. Cartea este un manifest pentru pace și aduce în discuție ideea conform căreia nevoia de luptă apare în mintea umană încă din primii ani de viață. Asemenea lui Rousseau, Erasmus conchide că omul se naște bun, însă societatea îl denaturează, îl corupe.
Războiul este o ciumă care, potrivit autorului, a dominat și va domina lumea pretutindeni, însă stă în natura umană să controleze astfel de izbucniri. Scriitorul definește nevoia de război a națiunilor și transmite cititorului câteva păreri realiste, dar subiective cu privire la acest subiect. Erasmus adoptă o poziție radicală și oferă exemple concrete din lumea în care trăiește. Avem astfel referiri la perioadele trecute ale istoriei, la diverse momente din Antichitate și epoca Iluministă. „Despre război și pace” este una dintre cele mai apreciate opere din literatura universală, iar numele lui Erasmus din Rotterdam va dăinui peste veacuri.
La numai un click distanta, manuscrisul este disponibil în mai multe ediții, după cum urmează: Editura Științifică (1960), Incitatus (2001).