Eric Emmanuel Schmit - Copilul lui Noe

Eric Emmanuel Schmitt este un dramaturg și scriitor franco-belgian născut la data de 28 martie 1960. Schmitt și-a început cariera predând la Academia Militară Saint- Cyr, în timp ce își executa serviciul militar. Apoi a fost asistent universitar la Universitatea din Besancon. A continuat să predea la liceul din Cherbourg și apoi a fost numit lector la Universitatea din Chambery unde a stat patru ani. El mărturisește că în timpul unei expediții în deșertul Ahaggar al Saharei a avut parte de o experiență spirituală care i-a schimbat viața și i-a îndrumat pașii spre literatură. Această experiență este descrisă în romanul său “Noaptea de foc” publicat în septembrie 2015. În anii ’90 lucrările sale i-au adus succesul rapid  și în 1994 a reușit să câștige trei premii Moliere pentru piesa “Vizitatorul”. Acesta este momentul decisiv pentru Schmitt, el ia decizia acum de a renunța la pedagogie și se dedică întru-totul scrisului.

“Copilul lui Noe” a fost publicat pentru prima dată în anul 2003, iar la noi în țară este publicat în anul 2008 de editura Humanitas în cadrul colecției sale Raftul Denisei și în anul 2018, de aceeași editură în cadrul Seriei de autor Eric Emmanuel Schmitt.

Acțiunea romanului este plasată în anul 1942, în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când Joseph în vârstă de șapte ani este deportat alături de părinții săi din Belgia. Pentru a-i salva viața micuțului, părinții decid să îl trimită la o familie de nobili ce va avea grijă de el. Din păcate, în urma unui denunț, forțele naziste dau buzna în casa lor și încep să cotrobăie. Contesa reușește să îl salveze pe cel mic spunând că este un nepot de-al ei. Această minciună cu avea cum să țină prea mult și o nouă razie pare iminentă. Din cauza aceasta, în toiul nopții Joseph este separat de familie și dus la orfelinatul Vila Galbenă unde slujește părintele catolic, Pons. Din cauza Gestapo-ului care se apropia din ce în ce mai tare, micuțul băiețel decide să ascundă faptul că este evreu pentru a putea supraviețui. În orfelinat copiii evreilor erau amestecați cu toți ceilalți copii pentru a li se pierde urma. Ba chiar li se făceau acte noi de către farmacista Marcelle, care îi și ajută apoi pe copii să își memoreze noua identitate răsplătindu-i cu bomboane. Nu peste mult timp, Joseph descoperă că și părintele Pons ascunde un secret, el îți risca viața pentru a proteja copiii ce îi are în grijă și, în special, apără credința evreiască. Se pare că în fiecare noapte preotul mergea pe furiș la o capelă unde se întâlnea cu cineva care îi lăsa un sac. Joseph îl urmărește și, prins de părintele Pons, descoperă că acesta deținea o colecție de bunuri țigănești și una de bunuri evreiești pe care încerca să le ferească de distrugătorii lui Hitler. În timpul petrecut la internat, Joseph învață tot mai multe despre cultura lui și împreună cu ceilalți copii aflați acolo trece prin multe încercări greu de imaginat cauzate de teroarea instaurată de Hitler.

Ca toate romanele lui Schmitt, “Copilul lui Noe” are parte de succes peste tot în lume, iar în anul 2005 primește premiul Rotary Prize în Franța.