Pe frontul de vest nimic nou este un roman scris de Erich Maria Remarque, un veteran german al Primului Război Mondial. Cartea descrie stresul extrem, atât fizic cât și mental, la care erau supuși soldații germani în timpul războiului și greutatea acestora de a reveni la viața de civili după întoarcerea de pe front.
Romanul a fost publicat pentru prima dată în noiembrie și decembrie 1928 în ziarul german Vossische Zeitung și sub formă de carte spre sfârșitul lunii ianuarie 1929. Această carte precum și continuarea sa, Întoarcerea de pe front (1930), se numără printre cărțile interzise și arse în timpul regimului nazist din Germania. Pe frontul de vest nimic nou s-a vândut în peste 2.5 milioane de copii, a fost tradusă în 22 de limbi, în timpul primelor 18 luni de la apariție.
Una dintre temele principale ale romanului este reprezentată de dificultatea soldaților de a reveni la viața de civili, după ce au experimentat situații de luptă extreme. Aceată distrugere internă a foștilor soldați, se regăsește cu ușurință chiar din primul capitol, când Paul menționează că deși baieții sunt tineri, tinerețea i-a părăsit de multă vreme. Empatia pentru pierderile omenești din timpul războiului este o prezență constantă de-a lungul romanului. Viețile soldaților sunt aruncate în fața terorilor primei linii de luptă cu extremă ușurință de către ofițerii ce comandă staționați comfortabil departe de front.
La apariția romanului, contrar părerii generale a criticilor literari, pacifiștii au categorisit cartea ca fiind un element puternic anti-război. Remarque păstrează totuși o poziție neutră, precizând că romanul nu are vreo înclinație de natură politică, ci că acesta este mai degrabă o încercare de a descrie cât mai în amănunt experiențele combatanților de pe front.