Erich Maria Remarque - Zeii sunt singuri

Geniul romanelor pe tema războiului, Erich Maria Remarque, nu a scris doar din imaginația sa ci și din propria experiență de pe front. La doar 16 ani a trebuit să se înroleze în armată și a rezistat doar trei ani din cauza unui accident. După acest incident a fost profesor la școlile catolice timp de un an, iar din martie 1921 renunță la orice meserie pentru a se dedica în totalitate scrisului.

În 1920 publică romanul de debut ”Cuibul visurilor” care a fost foarte bine primit de criticii vremii. În 1933 însă, când se bucura de culmile succesului, trupele naziste îi ard cărțile într-o piață publică pe motiv că acestea nu sunt compatibile cu regimul. Cu toate acestea în 1931 este nominalizat la Premiile Nobel pentru Literatură și pentru Pace. Autorul moare în 1963 după ce 6 atacuri cerebrale l-au măcinat în ultimii ani.

Romanul ”Zeii sunt singuri”, pe titlul original ”Der Himmel kennt keine Gunstlinge”, a fost publicat în 1959 la editura Kristall. În limba română a fost publicat doar la editura Aius în anul 1993, ediție ce o poți comanda chiar acum de pe site-ul nostru.

Romanul urmărește viața lui Clerfayt care este pilot de curse. Acesta se duce la spitalul din Swiss pentru a-l vizita pe prietenul său de multă vreme, Hollmann, care suferă de tuberculoză. Aici o întâlnește pe Lillian, o femeie superbă dar care suferă de aceeași boală năucitoare și este în faza terminală. Ea își dorește să își petreacă ultimele luni din viață călătorind, iubind și făcând ceea ce nu a apucat să facă până acum. Dorința pe care își dorește să o îndeplinească cât mai repede este să fugă din spital din cauză că a auzit povești despre cadavrele de acolo ce au rămas anonime și nu vrea să plece ca fiind un nimeni pe lumea cealaltă. Părăsește spitalul împreună cu Clerfayt și încep să călătorească în toată Europa, să se distreze și să simtă cum cineva îi este în sfârșit aproape. Cuplul începe să facă planurie de viitor însă Lillian își dă seama că nu ar trebui să continuie relația pentru ca bărbatul să nu devină văduv în scurt timp. Cu toată dragostea ce i-o purta, decide să îl părăsească acum pentru ca sentimentele să nu devină mai puternice pe parcurs.

La puțin timp după, Clerfayt suferă un accident în timp ce își trăia visul,la jobul său în timp ce era într-o cursă foarte importantă. Accidentul a fost atât de grav încât a stat în spital o vreme, apoi a decedat. Lillian la auzirea veștii este dărâmată și simte că singurul loc unde ar putea trăi fără gândul că marea sa iubire este acum în cer, este Elveția. Pe drum îl întâlnește pe Hollmann care este acum vindecat și continuă visul lui Clerfayt. La nici 3 luni Lillian moare înconjurată de un peisaj de vis și își așteaptă rândul pentru a fi lângă eroul nostru.

În 1977 romanul a fost transpus în filmul cu același nume de către regizorul Bobby Deerfield, în rolurile principale fiind chiar el însuși și Al Pacino.