Cel de al doilea roman publicat postum al lui Hemingway, „Grădina Raiului”, cunoaște lumina tiparului în 1986. Spre deosebire de restul publicațiilor sale, romanul este unul care mixează interesant ficțiunea cu realitatea, iar iubirea este tema centrală.
Deși Hemingway este un maestru al jurnalelor și biografiilor, acest volum ne arată o altă față a sa. De această dată, observăm o altă latură a scriitorului, o exploatare dusă la extrem a trăirilor sale cele mai intense. Hemingway ne vorbește despre iubirea pământeană, dar și despre o iubire imposibilă, nebunească și aproape nepământeana.
În „Gradina Raiului”, Hemingway dă naștere unui triunghi amiros interesant, însă nu acesta este aspectul care îl șoca pe cititor. Expunerea dorințelor carnale ale protagoniștilor și nebunia în care sunt prinși cei trei este factorul declanșator al unei acțiuni susținute, gata să explodeze.
David, Catherine și Marita sunt cei trei eroi ai lui Hemingway. Prinși într-un tumult amoros greu de depășit, aceștia suferă fel și fel de schimbări.
David este naratorul poveștii și, pentru început, ne lasă să credem că este îndrăgostește de Catherine. Treptat, povestitorul aduce lămuriri suplimentare, însă intriga este departe de a fi deslușită.
Catherine este un personaj de-a dreptul fascinant, însă straniu și greu de înțeles. Femeie pare să îl iubească pe David, însă este pretutindeni nehotărâtă și nemulțumită. Tulburările de comportament ale tinerei îl vor îndepărta pe David, iar aici își face apariția Marita.
Această a doua eroină, total diferită de rivala sa, se angrenează într-o luptă inegală pentru inima lui David.
Hemingway face o paralelă interesantă între cele două femei și studiază atent personalitatea bărbatului. Intenția lui Hemingway nu este de a pune într-o lumină proastă personajul principal, ci de a consolida relația celor trei în ochii cititorului.
Manuscrisul va avea însă un final trist, rămas nefinalizat din cauza morții autorului și publicat la zeci de ani distanță. Esența poveștii se va păstra aceeași, însă retipăririle de mai târziu, vor afecta scriitura originală.
După „Bătrânul și marea", acesta este cel mai apreciat roman al lui Hemingway. Tradus în peste 50 de limbi de circulație internațională și vândut într-un număr record de copii.
Fără să cadă în desuet, manuscrisul este redactat într-o notă de o sensibilitate aparte, alternând între mister și realism. Odiseea alegerii este adusă la rang de artă, iar imaginea personajului principal nu este nici pe departe degradată sau batjocorită. Hemingway este un maestru al peniței, iar eroii săi sunt ghidați într-un univers fascinant.
Spre final, autorul revine asupra ideii de singurătate absolută, care i se va părea de nesuportat.
Iubitorii literaturii universale vor fi surprinși să găsească în rafturile anticariatului nostru mai multe ediții ale cărții, dintre care amintim: Polirom (2014), Polirom (2010).