Despre Ernest Renan
Unul dintre cei mai mari prozatori ai secolului al XIX-lea si un spirit original in domeniul politicii si religiei. S-a nascut in 1823, in Treguier (Franta), si a murit in 1892, la Paris (Franta). Si-a pierdut tatal de la o varsta frageda, ceea ce l-a apropiat foarte mult de sora sa, Henriette. Relatia lor stransa este reflectata in corespondenta pe care o intretineau, care dezvaluie sentimentele si indoielile sale cele mai intime. Renan a fost un savant multidisciplinar, activand ca lingvist, istoric, arheolog, artist si filosof.
Renan a fost educat la colegiul ecleziastic din orasul sau natal, Treguier. A inceput pregatirea pentru preotie, iar in 1838 i s-a oferit o bursa la seminarul din Saint-Nicolas-du-Chardonnet. Ulterior a continuat la seminarul din Saint-Sulpice, unde a trecut curand printr-o criza de credinta care l-a determinat in cele din urma, cu reticenta, sa paraseasca Biserica Romano-Catolica (1845). In opinia sa, invataturile bisericii erau incompatibile cu descoperirile criticii istorice, dar si-a pastrat o credinta cvasi-crestina in Dumnezeu.
In anul 1848 a reusit sa obtina agregarea in filosofie si a publicat prima sa lucrare majora, L'Avenir de la science (Viitorul stiintei), un volum dens si indraznet care reflecta optimismul sau in privinta progresului stiintific si intelectual. Renan a inceput sa se faca remarcat cu teza sa de doctorat, Averroes et l'Averroisme (1852), referitoare la gandirea acestui filosof musulman medieval. Si-a continuat scrierile stiintifice cu doua colectii de eseuri, Etudes d'histoire religieuse (1857) si Essais de morale et de critique (1859), scrise mai intai pentru Revue des Deux Mondes si Journal des Debats.
In 1856, Renan s-a casatorit cu Cornélie Scheffer, nepoata pictorului Ary Scheffer. In octombrie 1860, lui Renan i s-a incredintat o misiune arheologica in Liban. Inscriptiile feniciene pe care le-a descoperit au fost publicate in lucrarea Mission de Phenicie (1864-1874). Ulterior, acestea au fost incluse in Corpus Inscriptionum Semiticarum (Corpus of Semitic Inscriptions), la a carui aparitie a contribuit prin intermediul Academie des Inscriptions et Belles-Lettres. In aprilie 1861, impreuna cu sotia si sora sa, a vizitat Tara Sfanta in cautare de materiale si de inspiratie cu privire la o viata a lui Iisus pe care era hotarat sa o scrie. A terminat o prima schita a acesteia in Liban, dar cu un pret tragic, deoarece Henriette a murit de malarie la ʿAmshit, in timp ce el insusi s-a imbolnavit grav.
Cand Vie de Jesus (Viata lui Iisus) a aparut in 1863, a fost denuntata cu virulenta de catre biserica. Aceasta carte a starnit reactii puternice din partea Bisericii Catolice si a comunitatilor religioase din intreaga lume, deoarece Renan prezenta o viziune umanista asupra lui Iisus, vazut mai degraba ca un om extraordinar decat ca o divinitate. Desi cartea a fost condamnata de autoritatile religioase, ea a avut un impact semnificativ asupra gandirii moderne si a fost apreciata pentru stilul sau literar rafinat.
De asemenea, Renan a fost un ganditor politic influent. In timpul Primului Razboi Mondial a anticipat necesitatea reconcilierii intre Germania si Franta si a visat la o comunitate de natiuni europene, o idee ce avea sa devina realitate in deceniile ulterioare prin formarea Uniunii Europene. Acest spirit vizionar si capacitatea sa de a prevedea evolutiile istorice sunt printre trasaturile care l-au facut sa fie considerat un ganditor modern. Renan si-a documentat viata si gandurile in doua lucrari autobiografice, cunoscute in limba engleza sub titlul Souvenirs d’enfance et de jeunesse (1883). Acestea ofera o perspectiva valoroasa asupra formarii sale intelectuale si a evolutiei sale ca ganditor.
Viata si opera lui Renan sunt redescoperite si reevaluate prin numeroase texte inedite gasite in presa vremii, in biblioteci si arhive, inclusiv in colectia Scheffer-Renan pastrata la Muzeul Vietii Romantice din Paris. Aceste documente ofera o perspectiva noua asupra cautarii sale constante de adevar si asupra modului in care si-a dezvoltat ideile si lucrarile. Renan ramane un exemplu de curaj intelectual si un simbol al spiritului umanist, dedicat explorarii adevarului si promovarii intelegerii intre natiuni si culturi. Biografia sa nu este doar o simpla relatare a vietii unui savant, ci o incursiune in mintea unui om care a indraznit sa gandeasca altfel si sa contribuie la progresul umanitatii.
Opera: L’Antechrist (1873); Vie de Jesus (1863, Viata lui Iisus); Mission de Phenicie (1864-1874); La Reforme intellectuelle et morale (1871); Corpus Inscriptionum Semiticarum (1881); Souvenirs d’enfance et de jeunesse (1883); Averroes et l'Averroisme (1852); Le Pretre de Némi (1885); Etudes d'histoire religieuse (1857); Essais de morale et de critique (1859); Dialogues et fragments philosophiques (1876); Histoire du peuple d’Israël (1887-1893); Les Evangiles (1877); Marc-Aurele (1882); L’Ecclesiaste (1882).