Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul

Romanul “Abaddon exterminatorul”, “Abaddón el exterminador”, în limba spaniolă, de Ernesto Sabato, a apărut în anul 1975, la editura Alianza Tres, din Madrid, fiind ultimul roman din trilogia autorului, operă care crează un cadru bazat pe teroare, în capitala Argentinei, din anii ’70, un cadru în care semnele construiesc o viziune asupra unor evenimente care nu pot fi explicate ci doar interpretate.

În România, opera apare în anul 1986, la editura Univers, din colecția Romanul Secolului XX, atât în format broșat, cât și cartonat, având traducerea realizată de Darie Novăceanu.

Printre alte edituri care au publicat romanul putem aminti de aceași editură Univers, 1988 și 1997, în format broșat sau editura Humanitas, 2004 și 2014, în format broșat.

Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Despre eroi și morminte”, 1961, “Raport despre orbi”, 1968 sau “La Resistencia”, 2000.

Romanul “Abaddon exterminatorul” de Ernesto Sabato este un roman care tratează cu precădere teme filosofice, fiind o creație de o puternică încărcătură umană, mitologică și simbolică, toate cuvintele pe care autorul le folosește aici având o puternică valență intelectuală, cuvintele parcă au puterea de a striga către conștiința fiecăruia, având puterea de a atrage atenția asupra unor viziuni care au în substratul lor dimensiunea distrugerii.

Dacă privim strict spre titlu, observăm că autorul folosește imaginea lui Abaddon, care reprezintă în sens larg imaginea unui înger sumbru al distrugerii, un înger care aduce cu sine Apocalipsa, sau care poate fi asociat cu aceasta, însă romanul nu prezintă propriu-zis o imagine a apocalipsei care a mai fost prezentată în alte ecranizări celebre, aici avem de-a face cu complexitatea umană care, chiar dacă reușește să evolueze tehnologic și să aducă totul la un alt nivel, omul nu face altceva decât să se autodistrugă, având de partea lui toate personificările distrugerii în imaginea catastrofelor din trecut.

Romanul este structurat în mai multe povești scurte, care privite în ansamblu și superficial nu au nimic de-a face una cu alta, însă în final acestea acționează ca niște piese de puzzle care spun o poveste întreagă.

În sens larg romanul reprezintă a treia și ultima operă a trilogiei lui Sabato, primele două purtând numele de “Tunelul” și “Despre eroi și morminte”, acestea continuând povestea eroului principal, Bruno, erou care funcționează ca un liant între celelate opere și care formează un conglomerat în complexitatea operelor autorului.

Se prezintă un moment din anul 1970, când Buenos Aires era măcinat de revolte în urma regimului dictatorial, aici având parte de mai multe premoniții venite din partea unui om al străzii care are mai multe viziuni, ce par a fi imaginea deznădejdii, a sfârșitului, totul fiind personificat prin imaginea unui dragon cu multe capete care aruncă flăcări pe cerul brăzdat de lumina intensă a apusului.

Alte povești care au la bază lipsa de speranță vorbesc despre un tânăr care este tortunat de poliția acelui regim și ucis, aceștia folosind forța datorită bănuielii că acesta ar fi încercat să submineze puterea, iar toate aceste forțe tenebroase par să se intensifice peste lumea care este măcinată din ce în ce mai dens de o simbolistică interioară a unui demon care izvorăște în acțiunile omului contemporan, plasând totul la o imagine psihologică și filosofică de mare intensitate.