Ernst Junger s-a nascut pe 29 martie 1895 in Heidelberg, in cadrul Imperiului German, si a decedat pe 17 februarie 1998 in Riedlingen, Germania. A fost un scriitor, eseist si ganditor politic german. Provenind dintr-o familie de intelectuali, tatal sau fiind doctor in chimie, Junger a avut o educatie solida, urmand scoala la Hanovra intre 1901 si 1913. A studiat biologia la Leipzig si Napoli si s-a distins ca entomolog, descoperind mai multe specii de insecte.

In timpul Primului Razboi Mondial, Junger a servit ca ofiter si a fost decorat pentru curajul sau. Dupa razboi, a devenit ofiter in armata Republicii de la Weimar, iar in 1925 s-a casatorit cu Gretha von Jeinsen, cu care a avut doi fii. In ciuda simpatiilor initiale fata de miscarea nazista, Junger s-a distantat de regimul lui Hitler incepand din 1933 si a devenit un critic al acestuia, in special dupa abuzurile comise de Gestapo asupra prietenei sale, Else Lasker-Schuler. Junger a fost, de asemenea, activ in cel de-al Doilea Razboi Mondial, avand gradul de capitan in armata germana.

Familia sa a fost marcata de pierderi tragice, unul dintre fiii sai murind in luptele din Italia la finalul anului 1944. Junger a trait o viata lunga si complexa, devenind o figura controversata si totodata una dintre cele mai importante personalitati intelectuale ale secolului XX in Germania.

Ernst Junger a debutat literar in 1920 cu romanul „In furtuni de otel” („In Stahlgewittern”), o lucrare autobiografica despre experientele sale din Primul Razboi Mondial, care i-a adus imediat un mare succes. Aceasta carte a fost tradusa in mai multe limbi si a fost considerata una dintre cele mai importante lucrari despre razboi. In acest roman, Jünger idealizeaza razboiul ca experienta extrema care formeaza caracterul si ofera o viziune profunda asupra psihologiei soldatilor.

Dupa debut, Junger a continuat sa publice lucrari influente, iar stilul sau a evoluat de-a lungul decadelor. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase publicatii si ziare de dreapta, cum ar fi „Standarte”, „Die Kommenden” si „Der Vormarsch”. De asemenea, a fost asociat cu cercuri intelectuale conservatoare si nationaliste, dar a intrat in conflict cu regimul nazist pe masura ce ideologia acestuia a devenit tot mai autoritara si represiva.

Incepand din anii 1920, Junger a fost un sustinator al ideii de „experienta limita” si al unui „spirit de lupta”, lucruri care s-au reflectat si in viata sa personala. Desi initial a simpatizat cu nationalismul si miscarea nazista, viziunile sale s-au modificat in fata extremelor regimului lui Hitler, iar in 1933 s-a distantat de regimul nazist. Aceasta nu l-a impiedicat totusi sa scrie despre teme politice si sa participe la activitati intelectuale de dreapta.

A avut o viata amoroasa marcata de relatii pasionale si a fost casatorit cu Gretha von Jeinsen din 1925. In plus, o mare pierdere in viata sa a fost moartea unuia dintre fii sai in lupta, in Italia, in 1944, eveniment care l-a marcat profund.

Pe langa proza narativa, Jünger a scris eseuri si jurnale care au fost publicate de-a lungul decadelor, inclusiv lucrari precum „Pe falezele de marmura” (1939) si „Heliopolis” (1949). De-a lungul carierei sale, Junger a explorat teme filozofice si politice, fiind recunoscut si ca un ganditor influent al secolului XX.

Ernst Junger este cunoscut pentru lucrarile sale literare si eseistice, multe dintre ele influente in filosofia si gandirea politica a secolului XX. „In furtuni de otel” (1920) este o lucrare autobiografica ce descrie experientele sale in timpul Primului Razboi Mondial, idealizand razboiul ca o experienta formativa. Cartea a fost considerata o lucrare de referinta despre razboi. In „Lupta ca experienta interioara” (1925), Jünger exploreaza ideea ca razboiul nu este doar o experienta fizica, ci si una spirituala, fiind un mijloc de auto-descoperire si formare personala. „Inima aventuroasa” (1929) este o lucrare filozofica in care Jünger discuta despre natura omului aventuros si sensul vietii intr-un univers imprevizibil. „Pe falezele de marmura” (1939) este un roman alegoric despre ascensiunea nazismului si pericolele unui regim totalitar, in care autorul critica societatea si ideologiile totalitare. In „Gradini si sosele” (1942), Junger reflecta asupra naturii umane, frumosului si dezvoltarii civilizatiilor, avand un ton contemplativ. „Heliopolis” (1949) este un roman filosofic si politic, care exploreaza ideea unui oras utopic si reflecta asupra societatii postbelice si tehnologiei. In „Eumeswil” (1977), Jünger prezinta o lucrare distopica ce se centreaza pe viata sub un regim totalitar si pune in discutie libertatea individuala si autoritatea statului. Aceste lucrari reflecta evolutia gandirii lui Junger, de la idealizarea razboiului la critici ale totalitarismului si meditatia asupra sensului vietii si ordinii sociale.

Ernst Junger a starnit reactii extrem de diverse din partea criticii literare de-a lungul carierei sale. In primii sai ani, in perioada interbelica, el a fost apreciat de multi pentru viziunea sa asupra razboiului, dar si pentru stilul sau literar sofisticat si profund filozofic. „In furtuni de otel” a fost un succes rasunator si a fost vazut de multi ca o lucrare importanta despre experienta razboiului, insa critica sa asupra razboiului ca fenomen eroic a starnit controverse, mai ales in contextul ascensiunii regimurilor totalitare.

In perioada nazista, Junger a fost acuzat de unii critici ca a fost prea apropiat de regimul hitlerist, desi el s-a distanțat treptat de acesta dupa 1933. Dupa razboi, a fost privit de multi critici ca un autor cu o viziune „nonconformista”, iar lucrarile sale, desi nu erau complet antinaziste, puneau adesea sub semnul intrebarii ideologiile totalitare. Criticii din perioada postbelica l-au considerat un ganditor profund, dar si ambiguu, deoarece unele dintre lucrarile sale aveau o tonalitate conservatoare, iar altele ofereau critici subtile ale dictaturii.

Opere: Vizita la Godenholm, Prastia, Heliopolis, Cartea ceasului de nisip, Pe falezele de marmura, In furtuni de otel.