Istoric literar, savant si filologist de origine germana. A trait intre anii 1886-1956 si este cunoscut pentru lucrarile sale influente despre literatura si istoria culturala europeana. S-a nascut in Turingia, Germania, si a crescut intr-un mediu intelectual stimulativ, inconjurat de carti si discutii academice. A primit educatia timpurie acasa, de la parintii sai, ambii foarte educati, care i-au incurajat dragostea pentru literatura si limbi straine.

In anul 1904 s-a inscris la Universitatea din Leipzig pentru a studia filologie clasica, istorie si filozofie. Si-a continuat studiile la universitatile din Heidelberg, Berlin si Paris, unde si-a finalizat teza de doctorat despre istoria orasului roman Timgad din Africa de Nord. Primul Razboi Mondial i-a intrerupt activitatea academica: Curtius a servit in Franta si Polonia si a fost ranit in 1915; ranile sale au fost suficient de grave pentru a fi lasat la vatra.

Incepand din anul 1916, Curtius a predat din nou la Universitatea din Bonn, de preferinta despre istoria literaturii franceze pana in secolul al XIX-lea. In 1924 a fost numit la catedra de filologie romanica a Universitatii din Heidelberg. Insa peste aproximativ un deceniu a fost fortat sa demisioneze din postul sau de la Bonn din cauza opozitiei sale fata de regimul nazist si de politicile acestuia.

Cel mai bine cunoscuta opera a sa este Europaische Literatur und Lateinisches Mittelalter (Literatura europeana si Evul Mediu latin), publicata in limba germana in anul 1948. Cartea este un studiu cuprinzator al literaturii europene de la Imperiul Roman pana la Renastere, explorand continuitatea si evolutia temelor si motivelor literare in diferite perioade de timp si literaturi nationale. Eseul sau de critica literara despre Balzac este o alta lucrare apreciata.

Curtius a sustinut ca literatura europeana ar trebui sa fie studiata ca un intreg, mai degraba decat ca o colectie de literaturi nationale separate, si a subliniat importanta valorilor umaniste, cum ar fi creativitatea, libertatea si individualismul, in modelarea traditiilor literare. De asemenea, a explorat influenta literaturii latine asupra dezvoltarii limbilor si literaturilor vernaculare din Europa.

Lucrarile sale au avut un impact profund asupra studiilor literare si a istoriei culturale, iar ideile sale continua sa fie influente si astazi. Este considerat unul dintre cei mai importanti cercetatori ai literaturii europene si ai istoriei culturale din secolul XX. In anul 1951, Curtius a devenit profesor emerit si s-a mutat la Roma, pe care o considera centrul culturii europene.

In timpul sederii sale la Roma a devenit o figura proeminenta in cercurile intelectuale si culturale ale orasului. Era cunoscut pentru eruditia sa si pentru interesul sau pentru literatura, arta si arhitectura italiana. Curtius a devenit, de asemenea, mentorul unui grup de tineri cercetatori italieni, printre care poetul si eseistul Pier Paolo Pasolini, care a fost profund influentat de ideile lui Curtius despre literatura si cultura europeana.

In ciuda sanatatii sale in declin, Curtius a ramas activ in domeniul cercetarii si a continuat sa publice eseuri si articole in domeniile sale de expertiza. De asemenea, in aceasta perioada a finalizat ultima sa carte, Europasche Literatur und lateinisches Mittelalter, care a fost publicata dupa moartea sa. Curtius a murit la 19 aprilie 1956, in apartamentul sau din Roma. A fost inmormantat in Cimitirul Protestant din oras, alaturi de alte personalitati notabile precum John Keats si Percy Bysshe Shelley.

Opera: Die literarischen Wegbereiter des neuen Frankreich (Pionierii); Balzac (1923); Franzosischer Geist neuen Europa (1925); James Joyce und sein Ulysses (1929); Deut­scher Geist in Ge­fahr (1932); Europasche Literatur und lateinisches Mittelalter (1948, Literatura europeana si Evul Mediu latin); Franzosischer Geist im 20. Jahrhundert (1952).